PoŞieta

Doamne Sfinte!!! Ghici unde a fost mama ieri? Până la Câmpina la parastasul lu' Costel. N-am zis "Doamne Sfinte" pentru că s-a dus acolo am zis "Doamne Sfinte" când am auzit ce-a păţit acolo. Pey era ea acolo, era şi Lenuş tot p-acolo, o babă surdă cam dusă cu capu' care a ajutat-o când a avut nevoie şi i-a cerut un cuţit. Mama i-a dat cuţitu' şi s-a dus după ea să vadă ce face cu el. Îşi tăia trandafiri, deci...de bine. Şi a mai stat ea p-acasă a venit o nepoată de-a lu' Luminiţa, altă babă de peste drum şi apoi a expediat-o pe Lenuş că la parastas nu prea avea ce căuta că cică n-o înghite Cristina...care e fata lu Costel. Că Cristina făcea parastasu'...mama s-a dus aşa că era unchiul ei, că mama şi Cristina sunt verişoare. Şi de ce n-o înghite pe Lenuş...că cică îl tot acuza pe Costel că o fură pe Marieta la facturi. Da' poate îşi mai oprea şi el acolo 10-20 de mii rest când îi plătea dările că nu era mare scofală având în vedere că erau fraţi. Sau poate pur şi simplu uita. Şi se duce mama la Cristina unde mai erau nu ştiu câte babe, mai vine o babă şi îşi pune poşeta în cuier, îşi pune şi mama poşieta tot în cuier, se mai învârte p-acolo şi hai c-o sună pe fi-sa, Laura. Şi-a stat de vorbă nu ştiu cât, nu foarte mult că fi-sa o expediază repejor de obicei, s-a mai învârtit prin hol şi după ce a terminat s-a întors la cuier să-şi pună telefonul la loc în poşietă. Când colo poşieta nu-i! S-a apucat să întrebe p-acolo: "Cristina am venit aici cu poşeta?", s-a dus în baie a căutat pă peste tot şi nimic. Între timp a venit popa s-au dus cu toţii în sufragerie şi ce să vezi. Poşieta lu' mama era lângă baba aia care a venit odată cu ea. Se uită mama: "Aia e poşeta mea!". Şi baba: "Ahh!!! Nici nu m-am uitat!!!", că cică i-a dat-o nenea Nicu. Aha...NICU IANCU! Că pe el l-a pus să i-o dea şi a luat-o şi el pe care i-a venit la mână. Cum să iei mă poşieta aşa fără să te uiţi? Putea să-i dea şi-un ceaun cu mazăre că tot poşietă era pentru ea.P.S. Nu e a lu' mama am pus şi yo aşa!

Meditaţii - Lenea-i Cucoană Mare (part IV)

În clasa a zecea am continuat să fac meditaţii cu Carmen şi n-am mai avut probleme la mate iar la fizică s-a făcut Drăgulineasca mai bună. Adică...a început să dea note mai pe copiaţi paginile x din manual că îţi dai seama că nu se mergea ea la sală ca să se facă mai...ăăh ăhem. În schimb avea pretenţia să fim prezenţi la oră şi-atunci am început să mă duc la ore. Pe primul semestru au luat Mihăilă şi cu Lupă nota 1 la mate în teză după ce i-a prins Alexandreasca colaborând prin copiuţe. Tot atunci am dat peste o disperată la mecanică care avea o Dacie 1300 pe are scria Delta 1300 şi dădea note de 2 pe linie. Abia am reuşit cu chiu cu vai să iau şi yo 5 la limita limitei pe ambele semestre. Şi deşteptul ăla care a luat 1 în teză cu Mihăilă şi a spart şi tabla puţin mai târziu, a scris nişte definiţii pe zid fix deasupra capului profei şi se uita acolo şi răspundea. Ce mândră a fost tembela când i-a dat notă de trecere pe lângă vreo 2 de 2. Şi se uita apoi la noi: "Vedeţi că se poate?". Habar n-avea ce scria deasupra capului ei prost. Şi a fost ok în rest...stăteam şi la ore am trecut la toate şi la şedinţă se mirau părinţii altor copii şi o luau pe mama la întrebări: "Dar ce i-aţi făcut doamnă să vină la şcoală?", după ce a felicitat-o dirigu' c-am început să vin la şcoală. Şi în a unşpea a fost mişto...n-am mai făcut meditaţii la nimic şi mă descurcam binişor. Atunci am început să fac absenţe dimineaţa că mă trezeam greu şi n-ajungeam la primele ore. Am ajuns şi yo odată întâmplător la geografie şi m-a scos la tablă să mă asculte. Aşa revoltată era profa' când a văzut că nu ştiam toate continentele încât îmi venea să i-o : "Ce-ai fah??". Şi de-a lungul anului am reuşit o singură dată să ajung la absolut toate orele zi de zi într-o săptămână. În rest efectiv nu ajungeam, lucru destul de dăunător având în vedere că erau materii la care aveam o oră pe săptămână de la 8 dimineaţa. Una dintre astea a fost şi ora de economie pe care o făceam în fiecare miercuri de la 8 cu o retardistă blondă la vreo 60 de ani care cam chelise. Şi şi-a făcut implant cu păr, s-a vopsit portocaliu de 4 ori mai intens decât un morcov şi s-a pus să facă pă autoritara cică nu mai e obligaţia ei să ne treacă pe moca având în vedere că clasa a unşpea nu mai este obligatorie. Pe primul semestru mi-a pus nota 5 pe lângă un 4 fără să fiu prezent la oră şi-aşa m-am liniştit. Ehh...pe semestrul II am ajuns spre sfărşitul anului, m-a ascultat, mi-a dat un 4 şi a rămas să mai vin ora următoare care făcea parte din ultima săptămână de şcoală. Şi se face miercuri, sună alarma la telefon pe la vreo 7 fără cum era normal, o închid şi-mi continui somneakul. La 8 şi un pic mă sună Robiţă: "Băăă ce faci nu vii la şcoală ca să-ţi închei media la economie?". Yo: "Lasă bre că vin yo mâine şi-o caut. Spune-i şi tu că mă duc la doftor". Chiar mă duceam la doftor da' la ora 12 nu la 8 şi un sfert. Pe la 10 mă sună Paul care era în aceeaşi situaţie că nici el nu prea dădea pe la şcoală: "Băăă vino la şcoală că nu ne incheie asta media!!". Când am auzit m-am trezit şi-am fugit la şcoală că deja dormisem cât de cât. Şi-am ajuns pe la 11 fără, Paul plecase şi nici urmă de profa de economie. Aşa că am revenit a doua zi, am căutat-o, am găsit-o şi nici n-a apucat să termine Paul fraza care începea cu "Vă rugăm frumos..." că ea: "NU VĂ MAI TREEEC!!!". Şi am aflat apoi de la Robiţă că îi spusese că m-am dus la doftor şi rămăsese să vin eu s-o caut dar când am văzut cu câtă patimă a pronunţat "NU VĂ..." ce era să mai zic. M-am abţinut c-am zis să n-ajung să mă cert că tot cu ea o să dau aşa zisa corigenţă că nu era corigenţă era medie neinchieată da?! Şi Năstase a rămas şi el cu mine şi cu Paul tot aşa pe vară cu media neîncheiată. Şi-am dat aşa zisa corigenţă cu profu' de LogiCă Care era tovarăş cu dirigu'. M-am dus yo ca prostu' cu mâna-n fund şi m-am întâlnit cu Năstase. Când m-a văzut profu' s-a uitat lung la mine şi: "Să nu-mi zici că n-ai nici pix!". Yo că nu şi mi-a dat el unul. Şi mi se pare că s-a şi crucit sau a zis "Doamne Fereşte!!" sau ceva de genu' nu mai ţin minte şi oricum nu ţii tu neapărat să ştii. Şi ne-a dat o foaie de examen d-aia ca la capacitate şi am început să ne uităm ca proştii pe subiecte că noi nici nu ştiam care sunt întrebările. Noroc cu semnele "?" de la sfârşitul frazelor. Între timp o fată din prima bancă terminase prima pagină şi: "Domn profesor! Scriu şi pe partea asta?". Când a auzit ăsta: "Ce faci băă tu scrii toată foaia??". Şi i-a luat lucrarea din faţă şi ne-a dat-o 9 ca să scriem şi noi ceva. Şi ne-a dat 5 cât să ne iasă media şi Aleluia că parcă nu-mi venea să cred. N-am rămas corigent şi-am rămas cu media neincheiată c-am fost tălâmb şi nu m-am trezit. Vorba lu' Năstase: SFINTE SISOE!!! Şi prostul de Paul a venit la corigenţe şi s-a trezit că şi el avea medie neîncheiată. Ca să vezi altu' şi mai prost, nu ştia nici ce simptome are. Şi apoi a venit clasa a doişpea când am făcut meditaţii doar la mate cu profa cu care a făcut Amalia duminică. Şi apoi am dat bacul care a fost...Wow!!! Poate îţi povestesc dar după ce îl ia şi Amalia ca să văd ce-o face. Şi cam astea au fost meditaţiile de-a lungul a 12 ani de şcoală. P.S. Acum lăsând gluma la o parte pun pariu că pentru unii sunt un pierde ziua care a avut noroc chior de fiecare dată. Spre deosebire de copiii care sunt de-a dreptu' obsedaţi de note cum aveam o colegă din generală care a început să plângă după ce a luat 9,30 când toată clasa luase 4 şi 5 cred că stau destul de bine. Sau handicaproasta aia de elevă imbecilă care s-a sinucis c-a luat 7 în teză. Care-i farmecul într-o viaţă de tocilar dacă nu există pic de adrenalină? Sau ba nu mă stai aşa că ăştia merg la olimpiăzi. Motiv în + să se oftice că-s mai fericit yo cu 5 în teză decât ăştia cu 7 sau 8 la olimpiadă. Ce-l mai ameninţa Ţică pe fi-su înainte de olimpiadă că luase nota 6 la precedenta competiţie. Ceva de genu: "Dacă te mai aud că...izbesc cu tine de toţi pereţii!"...chiar nu mai ştiu. + că într-o mare parte din cazuri respectivii tocilari o cam iau razna fără să-şi dea seama şi ajung să se poarte ca ăia la care le zicem noi FREAKS. Pe bune! Mă rog sunt şi cazuti în care părinţii îşi maltratează copiii ca să aibă cu ce să se laude situaţii care nu mai sunt amuzante deloc. Dar pentru mine un tocilar obsedat cu 10 pe linie pe care nu-l interesează nimic altceva nu este mai bun decât un repetent cu note de 2. Pentru că unul e ciudat şi altul e prost. N-o să mă înţeleg cu niciunul niciodată că prostia doare şi e bine să fugi de ea. Iar un mistăr ştie tot care non-stop ar turui definiţii şi clasificări în capu' meu cred că şi-ar lua o palmă într-un final. Care-i diferenţa dintre aceste 2 specimene în afară de IQ?

Meditaţii - Gata cu Vrăjeala (Part III)

Cum era de aşteptat probabil...a venit şi ziua în care am dat de racu. Nu Racu Robert...racu cu D în faţă. Sau ziua în care am dat de Năstase nu ştiu...amândouă. În a noua m-am împrietenit cu 1 Năstase care abia dacă venea la şcoală...că era mare chiuliangiu de prin clasa a cincea, se lăuda el. Şi îţi dai seama...clasa a noua, veneam la şcoală la 8 şi ceva dimineaţa, apărea şi Năstase pe la vreo 10 şi la 11-12 maxim acasă cu noi. Cred că la 11, că la 12 eram acasă de obicei în condiţiile în care la 2-3 abia terminam orele. Şi chiuleam de tembel ca să mă duc acasă să mă joc că tare drogat mai eram la vremea aia. Iar Năstase care îmi adusese Fifa 2004 şi Splinter Cell îţi dai seama ce mare tovarăş mai era, + că era şi stelist înrăit şi ştia de toate. Şi după aia am văzut că era şi foarte de gaşcă mai încolo când a început să vorbească mai multe şi să mai stea şi pe la şcoală. Şi uite aşa toată clasa a noua am chiulit ca un descreierat până am ajuns la sfârşitul primului semestru cu media 3 la mate şi 2,3 sau 4 la fizică chiar nu mai ştiu. Şi m-am ales pân' la urmă cu 4 la amândouă. Ce fericit mai eram "YEEES!!!" media 4 la mate că dacă îmi ieşea 3 rămâneam pe vară sigur. Aşa m-apuc de învăţat cică şi Năstase foarte: "Băăă tu eşti prost la cap? Te bucuri c-ai rămas corigent?". Ce dreptate avea! Pe semestrul 2 am învăţat exact la fel de bine...adică ce învăţat frate că nici nu se punea problema. Asta era în generală, acu' apăruse altă problemă: absenţele. Că dacă aş fi avut prezenţa din generală în clasa noua nici nu s-ar fi pus problema să nu trec la toate materiile. Era o profă rea a drq pitică şi grasă pe care o chema Alexandrescu şi îi lăsa corigenţi pe chiulangii. Şi la fizică pe Drăgulinescu care nu era aşa de rea dar vroia să ne arate cine-i şefu' şi a făcut acelaşi lucru. De fapt erau la fel de rele amândouă că în a zecea ne-au trecut pe toţi. Lucru care nu s-a întâmplat în a noua când eu şi mai mult de juma' de clasă am rămas corigenţi. Pe vară...unii la mate alţii la fizică şi restu' la mate şi la fizică. Bineînţeles că eu şi Năstase intram cu capu' înainte în ultima categorie. Când a auzit mama s-a crucit efectiv că a avut încredere în mine...c-am zis că numai gata acu' învăţ că-i semestrul II şi pe semestrul II n-am cum să nu învăţ pentru că e semestrul II şi nu e semestrul I. Şi nici n-am făcut meditaţii deloc toată a noua. Şi după ce s-a crucit mama de 14 ori: "MEDITAŢII!!!!". Şi-am făcut meditaţii cu o dna Carmen Mateescu mai tinerică la vreo 30 care cred c-a fost cea mai tare meditatoare EVER. Când am văzut-o pe femeia asta cât de plină de viaţă şi binedispusă şi amuzantă şi nebună şi înţelegătoare poa' să fie cu bărba-su care era şi-ăla un nebun...am zis c-aşa vreau să fie şi nevastă-mea. Doar un picuţ mai drăguţă ca să-mi placă şi designul c-aşa mi se pare normal. Nu? Numa' că nu se mai prea găsesc specii d-astea iar cele mai multe sunt ţambaliste. Şi mi s-a cam luat...noroc că nu m-am făcut misogin. O să scriu şi-un ghid al ţambalistei ca să vezi ce-ţi trebuie ca să intri în categorie. Dar nu vorbeam despre mine...vorbeam despre MEDITAŢII. Că n-am făcut meditaţii doar la matemică cu drăguţa de Carmen, am făcut şi la fizică cu o dnă pe care nu mai ştiu cum o chema. Spre deosebire de Carmen care mă ţinea maxim 2 ore dna de fizică mă ţinea şi 3 ore. Începusem să fiu fericit când mă durea curu', semn că trecuse aproape 3 ore. Şi după un timp a zis această dnă c-ar fi bine să mai fac odată pe săptămână ca să fie ea sigură că mă descurc, după ce făceam deja de 2 ori pe săptămână. Şi m-a ţinut odată aproape 4 ore d-am luat tramvaiul greşit şi-am ajuns la mama drq la capăt. De cheaun ce eram puteam să jur c-am citit 15 dar de unde că scria 19. Şi ajunsesem să fac meditaţii de 5 ori pe săptămână. Şi am dat corigenţele, am trecut cu brio şi sincer să fiu...luam şi dacă nu făceam meditaţii la mate. Dar la fizică a lăsat Drăgulineasca 9 repetenţi, iar eu am luat 7 la oral si 5 la scris. Ce le mai aveam...şi prostu' de Năstase tot nu învăţase. Noroc cu Adiţă care i-a dictat o lecţie că merita şi Năstăsel măcar atât. Că şi-a luat o amendă la RATB din cauza lui că a plecat cu abonamentul şi n-a mai venit o lună la şcoală. Şi a plătit prostu' ăsta 800 de mii la amendă. Bun băiat Adiţă...dar şi dacă-l vedeai pe Năstase cu câtă patimă pronunţa "FUTUŢI MUORŢII...!!!" când a apărut ăsta la şcoală. P.S. Prima poză e cu fostul meu liceu iar clasa aia cu tălâmbi e labu' în care am rămas corigent la fizică.

Meditaţii - Coşmarul Stimabilului (Part II)

Hă hă! Nici acu nu s-a întors şi e aproape 15:00. Unde am rămas...la clasa a şaptea nu? Parcă da...când făceam cu Ileana la Română, Engleză şi Franceză. Tot în perioada aia am început să fac cu doamna Vişan la mate. Mă da' de ce-oi fi scris română, engleză şi franceză cu majuscule? 'ah? Nevermind! Şi doamna Vişan era de treabă şi aproape de mine doar că îmi cam dădea teme multicele. Odată m-am făcut că-i miercuri când a încercat sormea să mă trezească ca să nu mă duc că nu-mi făcusem tema şi iar se supăra. Nu de alta da' dacă îmi tot zicea că nu mă mai primeşte, ce puteam să fac şi yo. Tema nu? Hai lasă-mă cu tema că ţi-o bag în fund dacă mă superi. Yo vroiam să mă joc nu să fac tema c-atunci făcusem rost de NFS Underground. Aşa, şi peste 1 an...clasa a opta, kkcitatea. Mama: meditaţii meditaţii...la romănă cu Ileana şi la mate cu dna Vişan. S-a terminat semestrul I, era să rămân corigent la geografie, da' m-a trecut c-a vorbit diriga cu Sotir, i-a fost milă şi oricum învaţasem ceva. Şi pe semestrul II mama s-a trezit că stimabilul ei făcea meditaţii cu Ileana care nu era tocmai profesoară. Şi vroia ea să fac cu cineva priceput că nu concepea să nu iau examenele. Şi-am vorbit cu dna Vişan care după ce mi-a spus că ştie o profesoare foarte, FOARTE BUNĂ de română avea să mi-o recomande pe cea mai îngrozitoare meditatoare din viaţa mea: Doamna Carmen Popescu. Am fost în prima zi cu mama la ea ca să discute ele tarife etc...şi oricum eram tălâmb la vremea aia şi mă ducea mama peste tot unde trebuia să merg prima oară. Şi-au terminat ele de discutat şi după ce a plecat mama m-am simţit ca atunci când mă lăsa singur la grădiniţă peste noapte. Mai ales după ce dantura dnei Carmen spusese că elevii ei nu iau sub 9 la examen. Eu să iau 9? Şi nu-mi dau seama...ori atmosfera din casă ori felul ei de a fi...parcă am simţit că până aici mi-a fost. Nici n-am scris bine 2 rânduri în caiet că ea deja: "NU NE-AM ÎNŢELES!!". Şi-am stat vreo 2 ore la dânsa, mai încordat ca niciodată. Şi aşa uşurat m-am simţit după ce am plecat cum nici nu-ţi poţi imagina. Partea frumoasă era mormanu' de teme pe care mi-l înşirase pe caiet. Trebuia să copiez pe alt caiet tot ce scrisesem la meditaţii, să fac nişte exerciţii dintr-o carte şi să copiez nu ştiu ce texte din altă carte şi să învăţ pe de rost o pagină din una dintre aceste 2 cărţi că m-a pus după aia să cumpăr şi cărţi. Iniţial cred că mi le-a împrumut ca să AM de unde să fac TOATĂ TEMA!! Ce drăguţ...şi-am stat într-o vineri seara de la 7 până pe la 12 să scriu continuu ce-mi dăduse să copiez. Normal că n-am reuşit să termin tot cu toate că am scris până m-am epuizat. Am văzut-o că-i rea şi-am zis să nu fac d-astea aşa de la început. Şi mă duc yo cu tema aproape făcută şi ghici ce-mi zice: "NU ŢI-AI FĂCUT TEMA!! NU NE-AM ÎNŢELES!!". Cum domne când am scris ca un bezmetic?! Asta am gândit că îţi dai seama că nu deschideam gura în faţa ei. Şi auzi la ea că cică n-are nimic, stau la ea până termin tema. Şi m-a ţinut aproape 6 ore în loc de 2 de s-a speriat mama, a sunat-o şi asta că "Staţi liniştită doamnă că nu şi-a făcut tema şi acu' stă pănă o termină!". Am făcut 2 ore meditaţiile, 3 ore am copiat la alea de nu le terminasem şi încă vreo oră m-a pus în bucătărie să învăţ pagina aia. Cât am stat acolo mă gândeam cum să mă încalţ să nu mă vadă şi să fug să evadez că nu mă mai lăsa să plec. Dar nu prea puteam că dacă deschideam uşa la bucătărie ca s-o iau spre hol intram în aria ei vizuală şi mă prindea. Poate doar dacă luam adidaşii în mână şi fugeam în ciorapi pe scări că altfel n-aveam cum şi mai trebuia să descui şi uşa. Şi am învăţat păn' la urmă vreo 15% din pagina aia m-am făcut că spun m-a trimis să mai învăţ, am mai reţinut 4% şi după aia am început să mă plâng că nu pot să mă concentrez, că-s obosit şi m-a lăsat să plec pân' la urmă. Data viitoare la fel...tot 6 ore şi m-a lăsat să plec după ce a văzut că se întunecă afară. Şi-mi tot povestea cum l-a ţinut pe un fost elev până la 4 dimineaţa că tot nu vroia să înveţe ca şi mine. Cre' că minţea că doar nu-l trimitea p-ăla acasă pe jos. Şi a mai trecut o săptămână, trebuia iar să plec...tema o aveam la fel de "făcută" şi i-am zis lu' mama că nu mai vreau să mă duc, ea că "Da? Bine! Du-te! Ca să înveţi!". Şi-am plecat, am luat tramvaiul şi cănd am văzut staţia, s-a oprit tramvaiul, s-au deschis uşile, m-am uitat lung şi-am zis NU. Şi s-au închis uşile şi a plecat tramvaiul. Şi-am fost pe la Universitate, Romană, Ştefan cel Mare cred...m-am plimbat ceva de speriat. Şi vroiam să merg la net da' am fost prea cuminte ca să cheltui banii de meditaţii. Şi m-am întors ca idiotu' după 2 ore în loc să mai lipsesc vreo 4 măcar. Şi m-a dus mama de mânuţă yo nuuuuuuu am început să fac ca toate alea. Dna Carmen că de ce am fugit...yo că nu mi-am făcut tema şi că bine. M-a ţinut 2 ore şi gata, acasă cu mine. Peste o săptămână m-am dus iar cu tema şi mai incompletă. Când a văzut asta: "NU se poate! Tu nu vrei să înveţi! Gata nu-ţi mai dau nicio temă să-mi zici tu când o să vrei că...ea gata!". Nu-mi venea să cred ce vorbe divine aveau să-mi alinte timpanele. Ce putea să faCĂ CĂ dacă mă pedepsea, iar nu mă mai duceam următoarea dată, îi dădeam peste cap orarul...iar se speria mama. Că era foarte calculată femeia. Ajungeam la şi 7 minute: "AI ÎNTÂRZIAT!!!". Pey n-a venit tramvaiul..."Cum?? Iei tramvaiul pentru 2 staţii??". Parcă luasem taxiul până-n colţ. Şi oricum dacă o suna iar pe mama să-i spună că n-am ajuns...probabil că nu mă mai duceam deloc. C-a înnebunit atunci când a auzit că nu eram la meditaţii după ce plecasem de mai bine de juma' de oră. Mama a înnebunit nu dna Carmen. Sau a înnebunit şi dna Carmen dar mai puţin cu toate că yo nu cred c-ar fi înnebunit. Şi păn' la urmă am ajuns să fac de 2 ori pe săptămână, nu-mi mai dădea teme şi mergeam la 8 jumate dimineaţa când eram cheaun. M-a pus să scriu 2 propoziţii: "Boxerul stătea în corzi." şi "Cânta la corzi." iar yo am scris "Boxerul stătea în corzi şi cânta la corzi.". Şi ea n-a observat iniţial iar yo mi-am dat seama pe la jumatea paginii. Nu ştiam cum să fac să nu vadă şi exact când să dau pagina a observat. Ce a urmat apoi....DOAMNE FEREŞTE!!! şi-a făcut cruce cu patimă, a şters repede cu pasta etc. Ca să nu mai spun că n-aveam voie să greşesc o literă că cică "TU NU ÎNŢELEGI CĂ-ŢI ANULEAZĂ EXAMENUL??", cum naiba mă că la toate examenele îţi zice că poţi să tai cu o linie. Acum mă aştept să se găsească măcar unu să se dea rotund cu: "Moamă dacă eram yo ce făceam, ce beleam!!". Pey într-una din dăţile în care m-am dus cu tema "făcută" se uita ea lung cu un zămbet aproximativ cinic spunând că o să stau până ne prinde noaptea ca să fac tema. Şi dacă am avut impresia că a zâmbit am afişat şi yo un zâmbeţel delicat. POC o carte d-aia de 100 de pagini peste faţă: "TU SĂ NU TE MAI STRÂMBI LA MINE!!". Adică n-am făcut mai nimic şi m-a pocnit în aşa hal? Îţi dai seama ce mă bătea dacă făceam ce te gândeşti tu c-ai fi belit la ea? Şi asta a fost doamna Carmen. Şi a avut dreptate...am luat 9,95 la examen, da' citit invers. Şi mi-a pus meditaţii pân' la urmă şi la geografie cu doamna Drăghici care era super de treabă şi foarte amuzantă. Am început odată să râd ca prostu' de nu mă mai opream. Am reuşit abia după ce m-a ameninţat că mă trimite acasă şi nu mă mai primeşte. Şi am luat toate examenele şi-am intrat şi la un liceu care a fost LICEU şi yo zic c-a fost cât se poate de bine în condiţiile de faţă.

Meditaţii - Începuturi (Part I)

Pey ăăă mda...că tot sunt la varămea şi plânge în capu' meu că n-are chef de meditaţii şi face tot posibilu' să se lălăie cât mai mult ca să n-ajungă la timp mi-am amintit şi yo de vechile mele experienţe. Că îţi dai seama că n-o să fie ea punctuală după ce i-a zis profa: "Hai Amalia vino la 11:00 ca să avem timp să stăm mai mult!". Acum de exemplu e 11:06 şi drăguţa de ea, se încalţă abia. Până vine liftu', până apasă pe botoane...vai nu s-a închis bine uşa, mai apasă odată pe P de la Parter nu de la...Perverso ce eşti. ETC! + că profa de mate stă la vreo 2 staţii de aici, am yo impresia. Nu mai ştiu că s-a mutat de anu' trecut de când am făcut yo cu dânsa. Şi îţi spun sigur că până vine tramvaiu n-o să ajungă mai devreme de 11:20.Şi dacă tot am început cu că tot sunt la varămea ar fi drăguţ să-ţi povestesc şi despre experienţele mele dacă tot am pomenit de ele, care au avut loc în perioadele în care făceam şi yo meditaţii că mami mă iubeşte şi vrea ca Sportivu ei să devină un intelectual. Vai de capu' meu! Sincer să fiu...n-am fost cu învăţatul, cu premiile Nobel pe hârtie şi alte trofee pentru deosebitele rezultate la învăţătură. În clasa I am luat premiul II, apoi ceva menţiuni şi în rest ne dădea învăţătoarea diplome pe care scria Distincţie ca să nu ziCĂ CĂ nu ne-a dat nimic. Un fel de premiu 5-6...felicitări pentru evitarea retrogradării. Şi scria diverse de genu: rezultate excepţionale la Sport, Desen la....materii d-astea religioase la care lua toată lumea 10. Ce drăguţă Tofanca asta... Şi în clasa a şasea au început situaţiile urâţele. Adică meditaţii am început să fac în a cincea la mate cu un tip Silviu şi-atunci a fost prima oară când am ştiut şi yo să fac exerciţii ca omu'. Ce mândru eram la orele de mate. Ba nu mey, meditaţii am făcut prima oară prin a doua sau a treia la engleză cu doamna Dragoş că vroia mama să ştie baiatu' ei engleză. Mi-a prins foarte bine şi-am luat şi 9,50 la BAC!!! FUCK YOU!! Şi-am tot făcut după aia cu altă tipă până în a patra. Şi ştiu că în a treia parcă...am încercat să copiez la o lucrare la engleză şi m-a pârât o proastă. Nu mai ştiu cine era. Şi revenim la situaţiile notabile şi serioase. La română în clasa a cincea nu ne prea cunoştea doamna Ţică şi ne dădea note mai bunicele. Pe semestrul I mi-a dat un 8 la o temă care a fost singurul din toată generala luat pe bune. Că apoi a văzut ea că suntem proşti şi că ne ajută fraţii, părinţii şi meditatorii la teme. Pe vremea aia mă minunam şi ziceam că are ceva cu mine dar acum presupun că temele de 7 şi 8 nu prea corespundeau cu lucrările de 4, 5 şi 6. Dar oricum nu-i cinstit, dacă m-ajuta nu ştiu cine ce treabă avea ea? Aveam şi yo bulan! Aşaaa...şi în clasa a şasea că tot începusem cu asta...primul semestru, note proaste....tema pe vacanţă o făcusem oare? Mi se pare că nu! Nota 2. Lucrare 4 nu mai ştiu..etc şi când să mă asculte la sfârşit de semestru...ce se mai răstea Ţică spre elevi foarte mândră: "Uitaţi-vă că merită să rămână corigent!". Media 4. Când a auzit mama aolooooo!!! MEDITAŢII!!! Şi-am făcut cu o doamna Ileana, mama lu' Ovidiu care purta ochelari, şi a fost la grădiniţă şi în clasă cu Amalia pănă în a opta, pe care îl detestă şi acum cred yo, şi i-a dat şi ignore acu' vreo 2 ani c-a fost el tembel şi...enough. Şi se pricepea femeia aşa cât de cât suficient pentru nivelu' meu şi nici nu lua foarte mult pe şedinţă. Şi mă ajuta şi la franceză şi engleză. Şi-mi făcea ea temele mai povestea mai pam pam mai înţelegeam 4-5 chestii din 12...adică nu de tâmp că nu-s yo aşa imbecil, dacă-mi explicai înţelegeam. Faza era că nu-mi plăcea şi nu eram nici foarte atent din cauza asta, chiar dacă ziceam yo DA DA!! Era instinctual. Şi-am început să răspund la ore că doar aveam tema făcută de Ileana, care hă hăăăăăăă ce bine mai era făcută. Şi oricum mai înţelesesem una alta nu făceam meditaţii chiar degeaba şi mai răspundeam. Şi pe semestrul II m-a trecut Doamne Dumnezeule ce fericit am mai fost când am auzit. Şi Mugurel a rămas pe vară... Dar nu mai ştiu dacă în a cincea sau a şasea. Ba nu mey a fost în cincea. Şi oricum a fost băiat deştept, a învăţat şi-a trecut că rămăsese stimabilu' şi la 2 materii. Dar nu vorbeam de Mugurel...băăă am fost la el pă stradă de curând şi-am vrut să-i fac poză la poarta aia veche. Ehh ghici ce...au schimbat-o!!!

Portbagaju'

La ce te uiţi mă? Ai impresia c-am scris ceva interesant mai jos? Pey să ştii că proaste impresii mai au ochii ăia ai tăi chiori care Doamne Doamne ce urâţi mai sunt. Pey să-ţi spun ce-am făcut acu' vreo 3-4 ani că n-am clarificat situaţia nici până acum. Dar o las aşa că poate s-o uita. Pe vremea aia aveam Dacia cât de cât funcţională şi mai mergea sormea cu ea din când în când. Şi se apropia o petrecere la care vroia să meargă ea cu maşina, numa' că nu-i convenea un lucru care ţinea de design. De parcă mare diferenţă era că tot Dacie rămânea. Cu câteva săptămâni în urmă s-a găsit taicămiu să monteze un portbagaj d-ăla pe plafon că nu ştiu unde zicea că vrea să se angajeze şi îi trebuia. Aiurea că nu s-a mai angajat nicăieri şi sormea: "Du-te domne că nu merg yo cu grătaru' ăla!". Şi-a rămas pe mine şi Baboo să scăpăm de el, l-am scos foarte uşor şi apoi ce să facem cu el?! Ideea era să-l ducem la bunică-mea numa' că ăsta n-avea carnet şi doar nu căram ditamai ăla cu autobuzu' până-n Drumul Taberii. Şi yo: "Ia-l tu Baboole că ai bucătăria mare şi-l duci după aia la Domneşti", el: "Te-ai gândit mult? Ia-l tu că-l pui în balcon!". Yo aveam balconu' full şi când mă gândeam c-o să-mi rup picioarele noaptea-n hol pe întuneric...parcă deja îmi simţeam gegeţelele fracturate. Şi cu toate că ştiam că nu-i bine am zis: "Dă-l mă drq că şi-aşa n-ai ce face cu el!". Şi m-am gândit că oricum unde ai mai pomenit să cari marfă pe portbagaj. Ca să aibă ce să-ţi cadă în faţă când pui frână? Pey nu, ca să ai ce să legi cu cel puţin 12,5 sfori. Şi vine mama acasă de la servici: "Aţi dat jos portbagaju?" Yo DAAaaaa!!! Foarte mândru! Şi ce-aţi făcut cu el? Pey l-am aruncat! POFTIM??? Cum adică l-aţi aruncat, aoloo că nu era al lui, îl împrumutase şi să mă duc repede să-l iau. De obicei obiectele abandonate dispar în maxim 5 minute iar yo m-am dus după vreo 20. Normal că nu mai era nimic. Şi a venit şi taicămiu...că ce-am făcut cu portbagaju? Yo că e la Baboo, i l-am dat să-l ducă la Domneşti. Ahh da? Foarte bine! Când a auzi Baboo...."Băăă portbagaj te faci!. De ce i-ai zis că-i la mine?". Doar nu era să-i zic că l-am aruncat nu? Ca să nu mai spun că mama s-a găsit de vreun an că trebuie să ducă nişte ţevi la Câmpina. Şi taică-miu las că e portbagajul la Alex că l-a şi întrebat şi nu i-a spus nimic. Şi yo TACI DOMNE că poate uită...da' nu uită zgârcitu' ăsta. Şi oricum dac-o fi o să-i spun că l-am vândut sau dacă află pe bune..."Haide domne că l-am aruncat acu' 4 ani! Ce mai contează??".