miercuri, 1 octombrie 2008

Treabă de Mântuială

La câţi proşti bântuie zilnic printre noi nu se prea poate să nu te trezeşti "ajutat" de unul dintre ei. De multe ori rogi pe cineva să te ajute şi pân' la urma te trezeşti că daca-ţi băgai un băţ de chibrit aprins undeva erai mult mai fericit. Te plângi cu o mică chestie şi auzi deodată o voce care te consolează din plin: "Las' că te ajut yo Gogule!". Ce mai poţi să zici acu? Te simţi ca şi cum treaba ar fi deja făcută numa' că...eşti un nesimţit. Hai să-ţi arăt de ce.
Academia de Poliţie 2
Când eram mai mic şi nu aveam calculator, net, consolă tralalauri d-astea aveam o pasiune pentru filme. Filme cu bătăi, Van Damme, comedii, SF-uri etc. Şi-mi cumpărase taică-miu o casetă să-mi înregistreze "Academia de Politie 2". Avea şi el un video nenorocit care ba' înregistra alb-negru, ba color şi fără sunet. Chestia e că mai mult nu mergea şi-mi zicea că-i Panasonic când scria National pe el. Chiar nu cred că-i una şi aceeaşi firmă, mai ales când ştiu că avea el anumite apucături în domeniul ăsta. Deţinea un casetofon Delia pe care lipise siglă de Akai decupată din reviste şi când venea cineva la el: "Sculă Domne !". Şi la câţi idiuoţi nepricepuţi aducea...chiar că avea cu ce să se laude. Aşa şi, face el teste vede că nu-i merge ştiftu de video şi yo supărat că vreau filmul...şi ne ducem frumuşel la Ionică Dărâmatu' care cică şi el avea video. Nu-l chema Dărâmatu' aşa îi ziceam yo că mereu se văita că ce bolnav e şi nu ştiu ce probleme are da' le trăgea ceva de speriat. Dacă îi vedeai moaca....ziceai că-i gogoşar murat. Şi când o mai auzeam şi pe mama: "L-ai văzut pe Ionică ce s-a dăramat?", numa' bine suna Dărâmatu'. Plus că prima oară am crezut c-a căzut pe scări sau cine ştie ce-a păţit da' de unde. Şi ajungem noi la Ionică, "Ce mai faci Nicule?" (taicămiu), se aşează frumuşel la masă se pun pe poveşti şi încep să bea care mai de care. Yo mă plimbam prin curte cu bişicleta lu' ăia de acolo şi ei nu mai terminau cu băutu' şi povestitu'. Avea şi roţi ajutătoare bişicleta că d-asta se cheamă bişicletă. Şi când se înserează şi mai sunt 15 minute până începe filmu' se trezeşte şi taicămiu după ce l-am tras de mânecă de vreo 3-4 ori. Că Ionică uitase şi din ce motiv îl vizitasem. Îmi imaginez cum duce la gură al 15 lea pahar şi se gândeşte: "Cum a ajuns nenea ăsta la mine? Parcă seamănă cu Nicu. Ah ăsta e Nicu!". Şi bagă omu' video în priza îl porneşte dă să înregistreze şi cand colo nici ăsta nu merge, alt ştift. Tu-ţi Ionică-ul mătii cu băutu' tău cu tot. Se oferă să şteargă nush ce film mişto de-al lui de care nu auzisem nişodată, da' tata nuuuuu. Şi se scuză Ionică şi noi fuguţa ne întoarcem acasă măcar să apucăm să vedem filmul. Bineînţeles c-am pierdut începutu' şi l-am mai înjurat odată pe Ionică că puteam să mergem la Alin da' n-am mai avut timp c-am băut cu Ionică. Şi yo nici măcar n-am băut că eram prea mic. Tu-ţi Dărâmatu' mătii! Şi ce crezi despre video-ul meu National care e mare sculă? Nici acu' nu merge. Adică de vreo 5 ani nu mai merge deloc, adică merge da' agaţă banda la casete dacă vrea. Bagi filmu' şi cum ţie norocu, ori il vezi odată ori nu-l mai vezi nişodată. Că dacă ai noroc să-ţi meargă play pân la capăt nu mai poţi să derulezi fără să strici caseta. Poate doar dacă iei un pix, o şurubelniţă, un făcăleţ micuţ şi derulezi tu manual. Şi când am remarcat atunci că s-a stricat i-am zis lu taică-miu şi făcu' o faţă domne de parcă îi lovise cineva Nissan Skyline, maşină pe care dacă o vede acu' zice că-i volvo. Mă punea să-i arăt de parcă i-aş fi zis aşa să mă aflu-n treabă. Şi yo tembel am mai stricat o casetă ca să-i arăt lui că nu merge. Minunat! Lasă că-l fac yo luna viitoare. Numa' că ar fi fost mai bine dacă zicea deceniul următor c-au expirat toate termenele (săptâmana viitoare, luna viitoare, anotimpu' viitor, anul viitor....). Din cauza lu' Ionică!!!
Uşa de la Cazan
Şi stăteam la Hala Traian pe vremea aia într-un bloc vechi unde nu aveam apă caldă. Aveam un cazan în baie în care puneai lemne ca să încălzeşti apa (ca la sobe). Şi când au băgat bunicii gaze au pus un focar şi în cazan, ghici cum. Au căscat uşiţa aia, au băgat ţeava cu focarul pe acolo şi au lasat-o aşa de nu mai aveai cum s-o închzi. Când era normal să dea o gaură în cazan şi să bage
focarul printr-o parte, da' sigur n-au avut ăia de la gaze cu ce să dea gaură. Şi a stat uşa aia căscată mai bine de 6-7 ani până a început să se şubrezească balamalele, iar mama a şi văzut. Şi aoloo se rupe uşa de la cazan, trebuie să punem pe cineva s-o repare. De parcă uşa aia ar fi folosit la ceva. Yo chiar aşteptam să se rupă. Şi vine într-o zi la noi tovaraşu de halbă a lu' taicamiu. PETRICA!! Un mecanic auto care chiar le avea cu daciile. Şi-l pune mama să repare uşa. Vine Petrică cu ţigara în gură şi cu mâinile goale şi o repară. Cum? O rupe de tot. Chiar n-am înteles ce-a vrut să facă. Şi yo puteam s-o repar aşa. Şi pune Petrică uşa lângă cazan pey gata că cică a facut-o. Doamneee făcuse mama o faţă, că aoloo uşa ei de la cazan. Fiţiar usa de la cazan. Şi încă se mai gândea cum s-o pună la loc când cazanu' ăla era epavă curată..Trebuia să-i faci tinichigeriea ca să mai pui aia la loc. P.S. Am căutat poză cu Cazan şi-am găsit numa' poze cu cazane de făcut ţuică. Aşa că am încercat să scriu sobă, de teracotă. Şi-am găsit anunţuri cu vând sobă. Şi mă întrebam aşa ca prostu' "Cine mai cumpără sobă?". Tu vrei sobă? Ce-ţi trebuie bibliotecă în casă? Haide mă să ne luăm sobe.
Cuistul
Într-o seară incitantă când taicămiu băuse câteva pahare bune se trezeşte mama să bombăne că l-a rugat să repare nush ce uşă de la un mobilier vechi iar el se făcu că plouă. N-am nici cea mai mică idee cum se numea mobilerul acesta. Ştiu doar că avea în dreapta o uşă cu răftuleţe unde puneai haine, încă o uşă în stânga care se deschidea ca la bar (spre tine perpendicular), câteva sertare sub uşă şi sus o vitrină plină cu bibelouri pe care yo le consider inutile. Ce-ţi trebuie bibelou în casă? Ca să ai ce sparge? Eh, în acest mobilier care nu cred că se numeşte servantă, se rupsese o balama de la uşa din stânga. Şi taicămiu destept ia frumos un ciocan şi un cui lung cât o sulă şi se apucă să bată ca prostu' la vreo 11 de trezea toţi vecinii. Şi bate omu' şi iar bate până iese cuiul pe partea cealaltă. Era şi un sertar deschis care surpriză, nu se mai inchide, e un material in drum. Oare ce-o fi? Cuiul măsii! Dumnezeule! Dacă era sertarul închis ce făcea? Bătea şi-n ăla ca-n coşciug. Bun omu' băut sa fie cuist. Poţi să faci un tort mai bun cât eşti beat nu să baţi cuie. Apropo cine face un tortuleţ sau o prăjiturică cu yo? Ne îmbătăm şi vedem ce iese. Nu glumesc aştept oferte :)
Hai Dorele bagă mare
....o după amiază obositoare meditaţii pffaaa şi în timp ce rezolvam un exerciţiu îmi povesteşte doamna ce a păţit. Ea stătea într-un apartament închiriat ca să-şi renoveze casa şi aştepta săraca să se mute. Numa' că prostia omenească, a amânat acest eveniment destul de mult. Avea dna o casă cu o cameră la etaj şi vroia să întărească fundaţia şi să mai ridice un etaj. Şi se apucă tampiţii de muncitori să sape în juru' casei..."Pey ce faceţi mey? Nu cade casa?", "Nu doamnă cum să cadă". Şi sapă şi iar sapă până s-a dăramat juma' de casă. Şi era să cadă peste 1 dintre tâmpiţi noroc c-a fost un morman de cărămizi în drum şi a avut timp să iasă. Vai de capu' vostru. Şi după toate astea se găseşte 1 dintre muncitori mai viteaz din fire să arate cât de isteţ este. I-a propus lu' dna să faca nişte modificări ca să măreasca holul. Şi se uită doamna atentă pe schiţe...dumnezeule. Idiotu' îi propunea să facă în aşa fel încât să urci scările şi să dai de zid. Asta îi bese mintea cretinoidului. Când şi-a dat seama ce prostie a zis cică venea să lucreze numa' knd stia că nu vine profa pe la casa ca să nu se întâlnească cu ea. Şi din câte am înţeles a reuşit să se mute de vreo lună si e încă în renovări. Şi iniţial cică ar fi trebuit să se mute acum fix 1 an. Da' nu s-a putut că deh...
muncitorul român.
Moşul din Maxi
Săptămâna trecută am fost şi yo la Giurgiu că mă plictisisem în Bucu ăsta şi nu mă simţeam bine deloc. Şi ajung frumuşel la autogară care de fapt era un trotuar unde trebuia să mă mai întâlnesc cu 2 persoane (o verişoară şi-un plimbăreţ). Numa' că cei doi au izbutit să se lălăie suficient cât să nu mai ajungă la timp şi să fie nevoiţi să aleagă autostopul. Mi-au spus unde trebuia să cobor (la Primăria Locală Mihai Bravu sau ceva de genu) şi m-am suit în maxi. M-am aşezat lângă un moş prietenos care m-a invitat şi am pornit la drum. Am mai schimbat vreo 2-3 vorbe cu dânsu' şi dacă tot am văzut că ştie bine zona l-am rugat să-mi spună şi mie unde să cobor. Şi omu' foarte amabil a acceptat cu toate că mi s-a parut un pic dubios. Abia înţelegeam ce zicea şi se vedea că le are în ale băutului. Şi ajunge maxi în zona Giurgiu, opreşte să coboare 2 ţărănci şi ce crezi că văd pe geam? Scria ceva cu Locală Mihai Bravu, mă uit spre moş, dormea. SFINTE!!! Îi dau un ghiont, îl intreb, "Nu era aici?". Da da....mă ridic de pe scaun, pleacă maxi, "Staţi aşa c-am uitat să cobor!!". Şoferu' face stânga şi "Ai răbdare ce vrei să opresc în curbă?". Şi opreşte cobor îi sun pe autostopişti să văd cât mai au: "Pey nu ne-a luat nimeni". Great! Now I'll have to wait. Şi apar şi ei într-un final într-un BMW negru. Le-am zis să agaţe un Porsche dar n-au reuşit. Hai c-a fost bun şi-ăsta.
Becul
Am păţit odată să mi se strice lumina în cameră. Da' urât de tot. Am schimbat becul, întrerupătorul şi s-a aprins doar o fracţiune de secundă. A venit şi cumnăţelul cu un întrerupător d-ăla vechi care se potrivea doar la beci şi-am zis că dacă merge n-are nimic, măcar să meargă şi normal că n-a mers. Şi când îl auzeai pă taică-su: "Întrerupătoare bune de la Craiova!!". Probabil...Oricum nu întrerupătorul era de vină. Taică-miu văzând că n-am făcut nimic s-a băgat şi el să se zgâiască şi să încerce ce încercasem deja. Şi bineînţeles, nimic. Aşa că l-a chemat pe prietenul lui Dragoş care cică e mare electrician, electronist care vroia să-i vând vândă un video stricat pe care n-a fost în stare să-l repare, sau nu l-a interesat, sau nu vroia să bage bani în piese. Se vede că le are. Şi se apucă el să repare frigideru' că nu mai ştiu ce problemă avea şi ăla. După ce a demontat termostatul şi a înşirat şurubelniţe şi alte alea prin hol, se apucă Dragoş să-mi repare lumina. Asta în timp ce mâncarea din frigider se strica în voie şi congelatorul se dezgheţa. Pune Dragoş o placă de lemn pe pat şi se urcă pe ea să meşterească la bec. Face din nou ce făcusem şi noi şi pân' la urmă scoate un cerculeţ din perete ca să umble la nu ştiu ce. Între timp yo plec din cameră că nu-mi făcea plăcere să-mi stea Dragoş în cap. Şi după ce termină şi pleacă mă întorc în cameră să văd ce-a reuşit. Dumnezeule mi-am pus mâinile-n cap şi m-am crucit. Dragoş mi-a tăiat lustra din tavan că cică aia era de vină (da de unde) şi mi-a pus un bec d-ăla belit ca la beci. Şi nici măcar firele nu le-a izolat doar le-a pus aşa cât să nu cadă becu. Când i-a zis taicămiu să le izoleze ce putea să zică şi Dragoş: "Pey ce ajungi cu mâinile acolo?". În mintea lui normal că nu da' yo normal că ajungeam având în vedere că mă trezeam dimineaţa şi mă întindeam până atingeam tavanu. Da' ce-are dacă mă curentez? Lasă domne bec belit, fire belite. Mai lipsea întrerupătoru' ăla bun de la Craiova, o damigeană de vin şi puteam să mă simt ca într-o pivniţă. În fine am tăcut şi-am zis merci că am lumină. Dacă atât s-a priceput omu' măcar a făcut ceva...când îmi pică altă bombă-n cap. Iar mă crucesc. Becul cel nou de mi l-a pus în locu' lustrei ghici de unde-l luase. Pey aveam şi yo un bec în faţa băii pe care-l aprindeam când căutam ceva în debaraua de lângă baie. Bine zis aveam, ete că nu-l mai am. Dragoş l-a tăiat de colo şi l-a pus dincolo. Bravo mă! Ai făcut treabă bună. Şi după toate astea a făcut şi frigideru' la loc. Adică a schimbat termostatu' sau l-a pus la loc p-ăla vechi, nici nu mai ştiu, Chestia e că n-a făcut frigideru'. Şi uite aşa de isteţ e Dragoş ăsta care a fost la mine şi astă iarnă să mă ajute să asamblez biblioteca de o tonă de pe vremea lu" Ceşcoi Ciobit (normal că Ceauşescu), care ocupă un perete întreg şi nu vrea mama s-o arunce. Dacă aveam un Oltcit din '80 sigur zbiera ca toate alea, "Vindeeee aaaaruncăăăă că vechi aaaaa!!!" în schimb mobila o ţine. Şi să-l vezi pe Dragoş cum apucă un corp din bibliotecă cum îi vine lui şi ridică cu foc tot cum i se pare lui de-am zbierat de vreo 3 ori la el că n-a apucat-o bine. Vroia să-mi monteze biblioteca cu curu-n sus. În schimb pe cât e de tembel Dragoş pe atât e de dotat. Mi-a schimbat şi o priză în ziua aia şi pân' s-a dus taică-miu să scormonească după o şurubelniţă în traista cu scule bagă Dragoş mâna-n buzunar şi scoate şurubelniţa de schimbat prize. Hai că eşti săritor mey omule! Asta e de apreciat! :)
Uite de asta ai face bine să te gândeşti de 2 ori înainte de a accepta să fi "ajutat". Chiar dacă zici că-l chemi să-i dai de lucru că-i sărac şi n-are bani ai putea totuşi să eviţi dacă ţi la sănătatea omului săritor. Îl pui să-ţi bată un cui şi te trezeşti că-şi bate gegetu-n perete sau se dărâmă tot în urma lui după ce pleacă că n-a făcut el nu ştiu ce sau n-a observat că... N-ai şi tu o poveste d-asta prin căpuşor? Hai că nu se poate. Să mi-o zici! :D