3 Lucruri prea gălăgioase

Vii din club/bar/crâşmă pe la 4 dimineaţa bagi cheia-n uşă şi descui...cu zgomot normal că aşa-s mai toate uşile ca să audă şi baba de la parter când vine omu' acasă. Un lucru destul de enervant pentru că a doua zi va urma: "Ai venit la 4 acasă! Mi-ai spus că vii la 12!". De parcă ar fi vreo diferenţă, că oricum ratai somnul găinilor. În fine te bagi în pat dormi şi te trezeşti cu o uşoară durere de cap. Hai să iei o pastilă...pui mâna pe folia pe care scrie Antinevralgic şi când să scoţi pastila Se Aude destul de tare că deh...trebe să audă şi blocu' de vizavi când ia pastile etajul 9. Urmează apoi: "Iar ţi-e rău? Futuţi gura mătii! După ce că vii târziu acasă mai bei şi ca porcu!". În fine...faci şi tu pe mieluşelu' că poate oi vrea să ai beneficii când s-o lăsa seara. Şi se face seară, aia e tot supărată iar tu eşti frustrat, îţi aprinzi o ţigară. Aprinzi un chibrit, o brichetă sau orice ai aprinde face zgomot. Se aude şi din lift că vecinu' şi-a aprins o ţigară. Şi cu asta s-a terminat seara romantică la care tânjeai de o săptămână: "Acu' mai şi fumezi? Să-mi împuţi aşternutu??? Futuţi!!! Moamă moamă te pun să dormi în balcon!". Şi pân' la urmă faci un duş şi te alegi cu o noapte sălbaticĂ cĂ nici c-o mai convingi p-aia altfel. Ăăă mda...a te mânca în cur să te însori! P.S. Zi merci că nu te pune să-i dai şi leembi. Şi ai grijă că s-ar putea să apară şi al patrulea lucru prea gălăgios. E foarte posibil ca nervoasa de nevastă-ta să trezească blocu' imediat după ce o păcăleşti.

Ziaru'

La ce e bun ziaru'? La o grămadă de chestii! La mai multe decât ai tu impresia. Nici nu-ţi poţi imagina cât de util poa' să fie că utile mai sunt ziarele astea! Iei şi tu metroul într-o dimineaţă şi după ce cobori observi suportul de ziare şi parcă nu te poţi abţine să nu iei şi tu unul când stii că-i moca. Şi te îndrepţi apoi spre şcoală, fuckultate, servici sau mai ştiu yo ce altă dugheană. Fără să-ţi dai seama ziaru' pe care-l ţii în mână sau în poşietă (cu i) făcut sul devine un obiect foate util uneori chiar dacă iniţial l-ai luat doar ca să citeşti rubrica sportivă sau horoscopul. Depinde de tine că nu ştiu yo acu' dacă porţi papion sau tampon. Oricare ai fi sunt puţine şanse să nu apară careva din tabăra ta, opusă sau neutră care să-ţi ceară ziaru', chestie care poate fi folositoare sau hazlie uneori. Depinde cum priveşti! E posibil să te bage în seamă tipa la care te holbai mai devreme sau să te trezesti cu vreo tufă proastă care pleoşcăie guma în capu' tău. Citeşti tu frumuşel acolo depre sport până te întrerupe o voce de hepatită afumată: "Băiatuu! Dă să citesc şi yo horoscopu!". Şi răcneşte apoi în direcţia opusă spre a sa colegă de bancă care se pregăteşte să iasă la o ţigare: "STAI FĂ FATĂ SĂ CITESC ŞI YO HOROSCOPU!!!". Chiar dacă îl termini de citit, ziaru' poate să rămână la fel de util fără ca tu să realizezi pe moment. Mergi pe stradă mai glumeşti cu 1, te mai întâlneşti cu altu' îi mai arzi un ziar după cap...că de obicei ai doar unul. Adică un ziar nu două, retardistule! Sau se mai trezeşte câte-o colegă să-şi aminteasCă Că nu ştiu ce nu-i ajunge şi îi dai cu ziaru' peste fund că poate yo trece. Sau poate ţi-o veni să-l înfigi cuiva în fund, că e destul de rigid. Valabil şi viceversa că ştiu dragă...tu porţi chiloti cu aţă-n fund. Scuză-mă iubita! Ce culoare, roz? Bine mey, atunci o să-ţi cumpăr yo o pereche mov! Şi o iei spre casă încetişor sau spre unde pana cuţului te-oi mai duce...cu ziaru' după tine făcut sul pe care poţi să-l pierzi pe drum fără să-ţi pară rău că ziaru' e făcut şi ca să ai ce pierde. Asta aşa doar doar l-o găsi altul. C-am păţit acu' câteva zile...mergeam cu ziaru' în buzunar în timp ce-mi suflam năsucul şi pân' la urmă mi-a căzut. În fine, presupunem că nu-l pierzi; poţi să-l laşi undeva în autobuz, tramvai, metrou că poate l-o citi altul mai prost ca tine. Dar mai bine îl duci acasă că poate i-o trebui lu' maică-ta să-l întindă în mijlocul sufrageriei, ca să nu inunde covorul cât stă cu pişoarili în lighean în timp ce se uită la Acasa TeVe. Şi dacă tot nu ţi-am schimbat părerea depre ziare...îţi recomand totuşi să nu-l pierzi. Nu se ştie niciodată pe unde te poţi trezi fără hârtie igienică. P.S. Întâmplător am găsit ultima poză că n-am yo papuci d-ăia. Am nişte şlapi idioţi care se tot descompun de mă împiedic în ei dar n-are nimic. Mai rău e când îţi explodează adidasu' pe stradă. Am păţit când eram mai mic cu nişte adidaşi care fuseseră a lu' sormea. Mi-a intrat şi nisip în ciorap.

Auzi fază !

Ştii de faza cu ăia 10 mii pe care nu mi i-a primit la metroi? Aseară i-am dat la bar că era întuneric, nu se vedea şi mi i-a luat. Şi peste vreo juma' de oră îmi iau yo altă bere şi-mi dă restu' ăia 10 mii rupţi înapoi! Haide mă!! Oricum am scăpat de ei. I-am lăsat la Mihăilă pentru taxi.

Handsfree

Dacă mergi pe stradă şi te uiţi la oamenii ăştia care nu ştiu cum să mai meargă ca să nu-şi strice încălţările înainte de termen o să observi că o mare parte dintre ei sunt nişte căşcaţi. Nu căscaţi care dau cu capu' în stâlp. Căşcaţi adică cei cu căşti care au fost fascinaţi cu câţiva ani în urmă când au apărut telefoanele cu mp3, radio, handsfree sau mp3 playerele. Unii sunt chiar atât de obsedaţi încât îşi cumpără nişte căşti imense obţinând un aspect destul de...hai mă ce naiba te crezi în turnu de control? Sau în elicopter? Se vede că eşti elicopterizat la cap dar oi fi tu sexy chiar dacă ai capu de 2 ori mai mare. Nu pentru mine Doamne fereşte...pentru d-ăştia ca Naomi. Glumesc mă! Dar oricum tot la gagici mă uit nu la elicopterizaţi. În fine şi yo sunt la fel de căşcat oriunde mă duc şi vreau să zic căşcat nu elicopterizat. Ca să nu mă plictisesc în timp ce mă holbez la gagici am muzica după mine ca să am atmosferă, nu? Pey da! Şi după 1 an şi ceva în care am fredonat mp3-uri şi handsfree-uri de la Nokia şi Sony Ericsson (da mă fac reclamă că n-ai mai auzit de Nokia) pot să spun c-am găsit destule dezavantaje la ele. În primul rând, cine o fi inventat primul handsfree? Eu cred că handsfree-ul este invenţia unei femei bine dotate. Hai nu-mi spune că n-ai alergat niciodată în timp ce aveai handsfree-ul la gât fără să ai căştile îndesate în urechi. Alergând observi că încep să-ţi sară căştile ca la balamuc dacă n-ai un hanorac sau ceva peste ele. Şi uite aşa o femeie inteligentă şi super dotată s-a găsit într-o zi frumoasă de vară să alerge după...ea ştie ce. După p... sau după ce vrei tu. După portocale mey! Vroia să se asigure că nu se vând toate înainte să ajungă ea la chioşc. Şi alergând (te-ai prins că mă refeream la ţâţe când am zis dotată da?!), au început să-i sară ţâţele de parcă ar fi făcut dragoste cu trotuarul. Şi uite aşa s-a angajat ţâţoasa la departamentul de invenţii Nokia şi a inventat handsfree-ul ca să se răzbune pe masculi în special că prea o duc ei bine. Un alt dezavantaj ar fi senzaţia cămaşă de forţă pe care poţi s-o ai în anumite poziţii. Am păţit acum 2 ani la Câmpina când eram la baie, aveam telefonul în buzunar, căştie în urechi şi m-am aşezat pe...aşa. Veşeu mă căscato! Despre ce credeai că vorbesc? Şi nu s-a întâmplat nimic până când a trebuit să mă ridic în picioare ca să...(nu făcusem doar şuşu) şi s-a întâmplat ceva, neaşteptat. S-a întins firul, mi s-au smuls căştile din urechi şi s-au izbit de ciment. Am făcut nişte ochi...Doamne Dumnezeule să vezi că le-am căcărisit. Şi au mers câteva luni bune până s-a stricat mufa că Nokia avea talent la d-astea. Şi mi-a vândut un coleg alte căşti tot de la Nokia care au mers bine 2 zile până s-a stricat iar mufa care era şi mai proastă. Afacere nene...am avut un 6230i şi am băgat la bani în el de m-am plictisit, cred că vreo 4-5 milioane şi l-am vândut cu 1 mil 800 la unu că vroiam să scap de el. Şi-am mai păţit o chestie astă toamnă când am fost în cabina de probă să probez nişte nădragi eleganţi, că vroiam să-mi iau costum. Mi-am dat blugii jos şi am lăsat firul să atârne şi când să mă îmbrac la loc am observat că lungimea firului a crescut fără motiv de mi s-a format un covrig în jurul oolelor. De nu l-am rotit şi răsînvârtit...nu ştiam ce să-i mai fac, am mers vreo 2 minuţele prin Unirii aşa până am realizat că sărise firul din cleştişorul de la gât care era să-l uit săptămâna trecută la drăguţa de Alina că şi l-a prins de tricou şi n-avea de gând să mi-l mai dea. A vrut să se răzbune pe mine că i-am ciordit un pix anu' trecut pe care i l-am dat înapoi pân' la urmă, numai ştiu. Adică nu i l-am dat şi l-a "recuperat" ea cumva.Şi că tot vorbeam despre Magazinul Unirii care e mai degrabă Mall...ştiu c-am alergat atunci o grămadă să-mi caut pantofi şi-am găsit numa' schiuri de pantofi şi d-ăia de beţiv. Şi mama lasă că iei pantofi chinezeşti de la tati sau îţi iei din piaţă cu 300 (de mii nu de roni).Am făcut yo o faţă şi-am rămas fără pantofi pân' la urmă. Da' n-a fost problemă că la următoarea filmare mi-au împrumutat ăia pantofi cu care am avut bunăvoinţa de a călca în...vezi şi tu aritcolul: A.C.C. Şi oricum am primit o pereche de pantofi de la un bunic care când i-am văzut m-am crucit. Mă uitam la ei...ce fac yo cu ăştia că-s buni numa' de înmormântare. P.S. Mdaaa ştiu că există căşti cu blutut da' trebuie să le tot încarci şi nici nu-s foarte eftine. Plus că ai handsfree, ai reportofon oriunde eşti fără să ştie nimeni că tu doar asculţi muzică sau cel puţin aşa pare. Pentru mine handsfree-ul cu fir Sony Walkman rămâne marele lover.

Radiografia de la Spitalu' 9

După o săptămână gingaşă în care zi de zi mă "duceam" la Policlinica Vitan, la doamna Voinea (medicul de fam) să-mi iau o trimitere a venit şi ziua în care chiar am fost la Voinea. Pentru că stimabilul de mine se lăuda aproape în fiecare zi la draga lui soră care de la un timp e mai stresată ca niciodată: "Gata mey mâine mă duc la Voinea!" şi ea "Pey iar te duci?". "Unde iar că nici n-am fost?!" Şi luni mă duc yo la Voinea, dau să mă bag în faţă se ia 1 prost de mine şi tanti Voinea că să mai aştept. Trec vreo 15 min, iau trimiterea şi mă duc la domnu' doftor care mă trimite la Spitalu' 9 să fac o radiografie. Mă duc frumuşel la Unirii să iau metroul şi hai să-mi cumpăr cartelă că deh, sunt om cinstit şi circul cum se cuvine nu mai fac acte de huliganism. Asta când am bani că în rest...improvizăm şi noi că doar suntem români. Şi mă îndrept spre casa de bilete scot 20 de mii şi mă pregătesc să mai scot încă 5 mii CĂ CArTela (mă scuzaţi stimată donşoară) costă 22 de mii, moment în care muierea aia din acvariu îmi spune nu ştiu ce...n-am auzit pentru că aveam o cască într-o ureche. Şi-am presupus că-mi mai cere 2 mii. Şi îmi repetă: "DĂ-MI BANI ÎNTREGI!!!". Aveam 10 mii puţin rupţi dar abia dacă se observa. Şi scot alţi 10 mii, moment în care mă uit la moaca ei care seamăna cu un bidon belit...nici nu ştiu cum s-o descriu că era aşa urâtă şi încruntată de parcă cine ştie ce-i făcusem. Şi îi dau alţi 10 mii şi o întreb foarte calm ca să mă lămurească şi pe mine: "Da' de ce te uiţi aşa urât la mine că nu te-am scuipat în gură?!". Şi începe ţaţa floarea: "AAaaaah când te-oi scuipa yo pe tine să-mi zici!!" şi nu mai ştiu ce. Mi se pare că şi ceva de genu' că-mi dă una. "Ahh da? Hai beleşte-o în altă parte!" şi-am plecat că prea era bătută în cap. Am luat metroul, m-am întâlnit cu Iza că ea ştia exact unde era Spitalul şi chiar n-aveam dispoziţia necesară de a căuta spitale. Şi ajungem noi acolo, se uită Iza ca o ştiutoare a spitalului pe tăbliile alea şi pân' la urmă ajunge la fel de nedumerită ca şi mine. Am întrebat bodzguarzi care n-aveau habar, vreo două femei mai drăguţe şi ajungem la etajul 1 unde erau vreo 20 de persoane care aşteptau iar vreo 2 erau pe tărgi. Şi 2 metri mai încolo 2 inşi cocoţaţi pe scară zugrăveau pereţii. Ajung la secţia Radiologie unde numai era nici musca şi a rămas să vin a doua zi de la 7 dimineaţa să mă pun la coadă. Adică vreau să spun că nimeni n-avea habar unde este Hiperdia şi nimeni nu auzise de domnu' doctor Dinu Petre, că asta scria pe reţetă şi-am presupus că la el trebuia să ajung. Cu toate că mi se părea foarte SUSPECT pentru că ceva era SUSPECT aicea că dacă nu era SUSPECT nimic atunci totul era NEsuspect şi chiar nu era NEsuspect. Pe bileţel scria Hiperdia, parter iar yo eram la Radiologia Spitalului 9 de la etajul 1. Şi-am lăsat-o aşa că la cât de adormit eram numa' de vizitat spitale nu-mi ardea îmi venea să mă sui într-o ambulanţă şi să mă culc pe targă. Şi a doua zi mă trezesc ca un adevărat Sportiv hărnicuţ de la 5:50 şi ajung acolo pe la 8 fără ceva, să mă pun la coadă. Trei persoane la rând, mă fac că aştept şi-mi zice o tanti să-mi iau bon de ordine. De unde? De la secretariat...mi-a explicat dânsa, mă duc şi bat la uşă degeaba că dacă nu băteam la uşă tot aia era şi deschid uşa. Nu era nimeni! Doar un dulap, un scaun un birou cu un calculator deschis. Puteam să mă pun să joc solitaire sau pinball da' nu m-am pus, am închis uşa şi-am aşteptat vreo 2-3 minute sperând să apară careva. Şi apare, dar nu vreo secretară ci un moş la fel de dezorientat ca şi mine. Şi hai că moşu' merge la alt secretariat...mă duc şi yo cu el să văd ce-o găsi cu toate că...nu te duci la service-ul auto să-ţi repari telefonul. Presupun că secţia de Radiologie aparţinea de secretariatul ăla da' nah. În fine...pe drum ne întâlnim cu 4 muieri de servici dintre care una cu ochii mai beliţi observă că trimiterea mea era pentru Hiperdia. Adică n-avea ochii beliţi estetic doar observa foarte bine. Şi mă trimite ea la parter, trec de gardă iar la ziare fac dreapta că aşa-mi explicase stimabila. Intru pe un mic cordior unde pe prima uşă scria ortopedie. Bineînţeles că nu scria Hiperdia...şi-am mai făcut câţiva paşi spre o uşă care părea mai principală. Ehh, ghici ce scria pe uşă! SECŢIA BOLI MINTALE!!! Şi în apropiere era un moşulică la vreo 55-65 care discuta foarte revoltat cu o doctoră: "Doamnă m-a dat afară nevasta din casă!! Mi-a zis că miros urât şi m-a dat afară!!!". Probabil aştepta să-i scrie doctora pe reţetă de câte ori să-şi schimbe izmenele că la ce faţă avea nu cred că auzise de chiloţi, boxeri sau alte halea. Cu siguranţă...NU se făceau radiografii aici. M-am mai învârtit un pic, am mai aşteptat şi-am întrebat o doamnă care se făcea că ştie. Şi m-a trimis deşteapta pe un hol în formă de L pe care nu-l mai vizitasem unde am avut plăcerea de a vizita secţiia de urgenţe, unde Hiperdia era la fel de absentă. Şi văd un bodyguard mai în vârstă, îl întreb şi s-apucă el să-mi explice pe unde s-o iau şi trec de bancomat şi-o iau la stânga, BA NU la dreapta!! Cum am auzit "ba nu" am uitat pe loc tot ce-mi explicase. Reţinusem doar bancomat, intru pe uşa de termopan şi cam atât. Mă îndrept spre direcţia indicată, apoi mă uit după bancomat tralala şi ajung iar la intrare. Singurul loc din tot Spitalu' 9 în care se ajunge cel mai uşor. Intri pe uşa din faţă şi-ai ajuns. Încep iar să mă uit în toate părţile, văd uşa de termopan pe care intrasem prima dată, o iau pe acolo şi văd un hol lung spre dreapta. Şi hai să văd ce-i la capăt că dacă tot nu scria Hiperdia...aveam de gând să vizitez tot parterul şi mă opresc doar unde scrie interzis, până găseam Hiperdia asta care deja mi se părea cine ştie ce statuie ascunsă între boscheţi. Şi ajung la capătul holului unde văd un locuşor modern cu mult roşu şi o firmă mare la intrare pe care scria HIPERDIA mareee de tooot!!! Aleluia!! Am ajuns în raiul de la capătul tunelului. Şi-am stat ceva în sala de aşteptare, m-a învârtit domnu' doctor pe toate părţile după ce m-a pus să-mi dau nădragii jos pân' la genunchi, mi-a făcut radiografie şi evident, m-a luat la rost după ce a văzut rezultatul. Şi după vreo juma' de oră primesc plicul magnific mare cam cât o foaie A3 cred, pe care plănuisem să-l fac sul şi să-l pun într-un săculeţ pe care-l luasem special numa' că nu s-a prea putut pentru că scria mare pe dânsul: "NU ÎMPĂTURIŢI PLICUL!". Şi uite aşa m-am întors acasă cu săculeţul în spate pe care îl cărasem de pomană şi radiografia în mână pe care duiosul vânt (nu Sorin Ovidiu Vântu) mi-o flutura în toate direcţiile de câte ori avea ocazia. După amiază m-am dus la domnu' doctor cu radiografia în mână (fără săculeţ) pe care o ţineam ca pe o capotă de dacie şi-am descoperit că-l cheamă Dinu Petre. Şi yo îl căutam la Spitalu' 9!! Mi-a dat o trimitere şi m-a trimis vizavi la un cabinet unde fac un tratament destul de dureros care-mi mănăncă zilele şi-acum. Oricum vorba lu' donşoara doctoră: "Mult a fost puţin a rămas!". Am făcut 2 şedinţe mai DOAR 8 şi gata! P.S. În loc să fi intrat pe intrarea principala a Spitalului 9 puteam s-o iau prin dreapta unde scria Hiperdia mare cât o zi de prost. Da' nah...p-acolo am ieşit. Şi m-a dus un nene cu maşina 2 staţii pân' la metrou că mă împrietenisem cu el. Dacă era pedofil? Ştiuuu...mi s-a mai spus da' n-avea cum că ăştia nu prea umblă cu Dacia Solenza albă, zic yo. Trebuia să aibă măcar Logan. Auzi fază! Iza care a mers cu mine la Spital mă minţea acu 3 ani că are Dacia Logan şi când colo avea Dacia 1310 care cică acu' nu mai porneşte deloc!

Andronache - Profa de Engleză

Andronache era profa de engleză care avea în jur de 50 de ani zic yo. O proastă, când o apuca zbieratu' îi scarţâiau toate alea din gât. A venit odată la oră vorbind în şoaptă că cică-şi pierduse vocea. Pey cred şi yo la cât guiţa ca o scroafă în călduri. În afară de Andronache o mai aveam şi pe Măinescu care avea obiceiul să se aşeze la geam cu curu' lipit de calorifer şi să tragă catedra pe marginea podiumului c-aşa îi era ei mai comod. Femeie sportivă nu ca vacile astea de nu ştiu cum să se mai arunce pe scaun. Pe scaune nu pe scaun că dacă ar putea ar ocupa 7 locuri deodată, un Logan MCV numa' ele la cât de nesimţite îs. Că cică odată urlau copiii pe hol şi când i-a auzit MăineasCA CAre trecea pe acolo le-a dat cu catalogu-n cap de nu s-a mai auzit nici băşina bondarului. De fapt stai aşa că n-o aveam pe Măinescu în a cincea şi eram în clasa a cincea când s-a întamplat. Că ştiu că-l aveam pe Bondoc care râdea ca bou şi a rămas RPTnt atunci. Chiar nu mai ştiu cine trăgea catedra. În fine nu-i aşa important.

Într-o frumoasă zi de toamnă, stăteam noi elevii în bănci, o fată scria nu ştiu ce la tablă iar Andronache stătea pe scaun la catedră. La un moment dat Andronache întoarce capu' şi exclamă: "Ce scrii tu fetiţo acolo?" şi se trage cu scaunu' într-o parte să vadă mai bine moment în care...scaunul iese de pe suprafaţa podiumului. Ce a urmat...greu de zis. Din punct de vedere auditiv ar semăna cu un film XXX, din punct de vedere vizual...nu ştiu cum să formulez. Cum stătea Andronache la catedră a zbierat cam aşa: "AAAAAAAHHH!!!!!", ca şi cum ar fi intrat ceva undeva şi s-a dus nene cu cracii-n sus şi s-a lovit cu capu' de calorifer de a şi leşinat am impresia. Mi se pare amuzant acu' de câte ori îmi amintesc de răcnetu' ăla şi nu pot să nu mă gândesc cum ar fi urlat dacă n-ar fi avut voce. Cred c-ar fi făcut ca o stafie cu guturai în limbă. Şi după aia am ieşit toţi afară îngroziţi iar Bondoc râdea ca prostu' că ăsta era cel mai terminat din clasă. Şi totuşi mă gândesc că Bondoc râdea atunci iar yo râd acum. Ce evoluţie!!! Aoloooo!! Vai de mine ce mi-am amintit!!! Stai aşa că nu mai pot de...pffaai!!! Pey să vezi mey fază când eram în clasa a cincea am făcut un proiect la engleză. Şi puneam poze pe o foaie A4 şi scriam dedeSUPT "I like oranges! I don't like the condoms!". Ehh glumeam, îţi dai seama că nu scriam aşa prostii la clasa a cincea. Şi am stat să decupez poze şi le-am lipit cu ojă sau cu lipici d-ăla cretin de foi nu mai ţin minte. Şi oricum ce-ţi pasă ţie că doar nu luai tu notă în locul meu. Şi ştiu c-am muncit ceva la el şi-am scris replici cât mai variate şi cu negaţii ca să arate bine şi nu mai ştiu dacă am luat 7 sau 9. Şi un idiot care a rupt o foaie cu poze dintr-o revistă a scris "I like I like" la toate alea fără nicio negaţie şi i-a dat vaca 10 că vai ce frumos proiect a făcut el. Când am văzut îmi venea să-i trag un şut în gură să cadă pe spate şi să se dea cu capu' de calorifer. Da' n-a mai fost nevoie că pân' la urmă s-a dat singură!!! Hă hăăăăăă!!! Ce i-aş mai zice acu: "Pey vezi fey scroafo dacă-ţi baţi joc de copii??". Mi-ar plăcea să citească scroafa naibii articolu' ăsta sau cine ştie...poate că într-o bună zi o să se găsească ea singură pe google. Cre' că se mai dă odată cu capul de calorifer! Expre de data asta ca să fie sigură că ochii nu-i joacă feste că vocea i-a cam luat-o pe ceaune şi săpăligi. P.S. Am pus şi yo pe o fătuşcă să-mi caute nişte poze cu o profă la catedră ca să fie în ton cu articolul şi când colo numa' poze porno mi-a găsit. Auzi mey că cică asta-i profă de engleză. Eleva porno, profa tot ceva cu porno unde dai cu căutatu' dai numa' de Pornescu în învăţământ. Ca să nu mai pomenesc de marea ştire de primă pagină când preotu' care a exorcizat-o pe măicuţa aia zicea că respectiva era posedată de un diavol porno. Zi şi tu...

Veşti din Armată...

Mdaa pentru fraieri că yo...pey hai să-ţi povestesc. Săptămâna trecută am fost la o filmare pentru bere Timişoreana unde ne-a îmbrăcat în soldaţi. Când am auzit de soldaţi am început să fac ca toate alea că "Hai măăăă!! Da yo nu vreau soldaţi!!!". Şi pe cât mă smiorcăiam îţi dai seama că m-am dus cu ultimii 3 să mă schimb că cică să stau îmbrăcat în soldat cât mai puţin timp.Adică aşa mi-am calculat yo. Şi ce să vezi...ca să fiu soldat cu juma' de oră mai puţin m-am ales cu cea mai proastă uniformă: pantalonii mă înţepau în ultimul hal doar pe mine şi erau prinşi cu ac de siguranţă, cureaua era lipită cu scotch şi legată cu sfoară iar cizmele aveau nişte pătrăţele în talpă de mi-am rupt picioarele când s-a tras scena. Că ne punea să călcăm ca animalele că cică să se audă că mergem pe cioburi. Şi după ce m-am schimbat m-am dus să-mi iau sandviş c-am văzut că lumea mânca de zor şi când colo...ahh pey nu mai sunt sandvişuri. Şi uite aşa am înjurat cel mai mult dintre toţi soldaţii că erau vreo 20. Mişto? Foarte!!! Şi a fost destul de nasol, am stat în frig şi abia am băut un ceai amărât. Atmosfera în schimb a fost foarte plăcută la un moment dat că era plin de soldaţi mai peste tot şi parcă chiar eram în 1942.După ce le-am văzut pe fete îmbrăcate ca ţaţa floare din 1935 cu salată în pălărie parcă nu mă mai simţeam aşa naşpa în uniforma aia dobitocită. În fine am făcut multe poze şi când am ajuns acasă mi-am pus una la avatar să văd dacă m-o crede cineva. Şi unde mă aşteptam să fac o listă de 3-4 fraieriţi m-am ales cu o listă de 3-4 nefraieriţi că spre surprinderea mea...juma' de ţară m-a crezut. Şi uite aşa de luni eu eram plecat în armată pentru nu ştiu câţi fraieriţi. Şi a trebuit să fac pe inbi (invisible-ul) aproape o săptămână ca să "sufere" lumea după mine. Pune omu' o poză la avatar într-o uniformă gri de nazist, îţi zice că s-a înrolat în armată şi tu în loc să caşti ochii la detalii te uiţi aşa la litere şi: "Hai măăăăă cum să pleci în armată!!!!!! Te-ai tâmpit?". Ca să vezi că fetele din ziua de azi sunt atât de tâmpe încât n-au habar cum arată un soldat. Iar altele sunt atât de căscate încât se uită la literele care spun că plec în armată şi nici nu mai observă avatarul cu uniforma de nazist care Mihăilă zice că-i de rusnac. Nu contează foarte mult asta, cert este că de român n-are cum să fie. Mă întreba o fufă foarte insistent la ce unitate mă duc şi nu observa că eram îmbrăcat în gri. Pey vezi tu dragă, uniforma trebuia să fie VERDE nu gri că doar nu fac armata în cimitirul lu' Hitler!

Şi fuckultatea cui o lăsam? Şi ce fac yo 1 an de zile în armată fără să mă destrăbălez cum îmi place c-acolo fac ăia instrucţie cu tine. Dacă am chiulit tot liceul crezi că sunt capabil să stau 12 luni în armată fără să dezertez? Plus că din câte am auzit, mai nou dai şpagă ca să intri în armată.

Şi uite aşa cu armata...mai am un mic plan legat de armată care deocamdată e Top Secret dar gata cu farsele. Am aflat în mare ce mă interesa cu toate că ştiam deja. Şi mai sunt câteva persoane care merită felicitări mulţumită faptului că nu s-au lăsat fraierite (NatalielenalinamihăilĂ) de uniforma mea gri şi încă câţiva care au cam intrat la bănuieli iniţial dar tot s-au lăsat prostiţi într-un final. Ideea era să văd doar dacă mă crede cineva şi dacă am văzut că se poate după aia am amplificat toată povestea ca să văd cine o să-mi ducă dorul şi cine vrea să mă mai vadă înainte să plec. Sper să nu vă supăraţi...foarte tare!!! Adică treaba voastră!