duminică, 18 ianuarie 2009

The Mugurel Identity (part III)

Ehh partea III, asta s-o crezi tu fraiero că de fapt ţi-am tras o mare ţeapă. De unde atâtea părţi când yo nu mai ştiu nimic de temboloidu' ăsta. De ce ţeapa asta, uite aşa că vreau yo şi că am primit diverse întrebări: "Când apare Mugurel partea a treia?". Când am auzit afirmaţia asta iar mi-am amintit de Mugurel şi de cel mai amuzant (?!) lucru care-i ieşea pe gură: nu, nu mă refer la scuipat. E vorba de un cântecel sau o poezie pe care eu am numit-o baladă. Nu mă prea interesează cum ar trebui să se numească şi-am zis c-ar fi mişto să fie postată aici, că în afară de asta Mugurel povestea numa' minciuni şi întâmplări inventate de el. Şi de ăsta zicea că l-ar fi inventat cu văr-su dar nu sunt foarte convins. Şi totuşi există posibilitatea asta având în vedere că n-are nicio logică şi se termină în halul ăsta de în pom. Totuşi cred că i-l povestise cineva şi făcea şi el pe interesantul.
Balada Mugurelului
Aseară ţi-am luat chiloţi Dum papa dum pa
N-am ştiut ce număr porţi Dum papa dum pa M-am uitat sub fusta ta Dum papa dum pa Am văzut America Dum papa dum pa America împădurită Dum papa dum pa Am văzut şi o găurică Dum papa dum pa Am trimis racheta mea Dum papa dum pa Să distrugă America Dum papa dum pa Popa iese din altar Dum papa dum pa Cu p**a făcută par Dum papa dum paPreoteasa când îl vede Dum papa dum pa

Drept la p**ă se repede Dum papa dum paCaprele p-o bătătură Dum papa dum pa Fetele m-au supt de p**ă Dum papa dum pa La Băile Herculane Dum papa dum pa Expoziţie de bulane Dum papa dum pa Repede să-mi fac valiza Dum papa dum pa O fată-mi arată pi**a Dum papa dum pa Eu băiat politicos Dum papa dum pa I-am băgat-o pân' la os Dum papa dum paŞi m-a dat în judecată Dum papa dum pa Că nu i-am băgat-o toată Dum papa dum paPoliţistu' m-a văzut Dum papa dum paM-a f**ut până m-a rupt Dum papa dum pa Şi d-aici-a nu mai ştiu... Dum papa dum pa ...zise Mugurel cel prost şi râdeau proştii de le povestea. Adică cum să nu-i zici prost dacă n-a fost în stare să încheie balada asta, că nu pot s-o numesc altfel. Poliţistu' l-a ... şi după aia ce i-a făcut l-a arestat? L-o fi împuşcat în cap sau cine ştie unde. Şi ce-a văzut poliţistu' şi ce-o fi avut cu el era gay sau ce? Hai că-i naşpa, non-sens total. Doar un joc de cuvinte, înjurături pardon. P.S. Oricum, băiat politicos Vali Vijelie ăsta.

vineri, 16 ianuarie 2009

E KKT şi fenomenul A.C.C.

La prima vedere arată ca un articol monoton mulţumită absenţilor care şi-au luat liber. Te-ai prins că de poze vorbeam, da? Ehh nu, atunci eşti un în cap bătut. Atâta timp cât scriu despre kkt nu e prea mişto să mai pun şi poze cu kkt ca să-mi pută blogu' a toate alea. Că tu dacă vezi un kkt pe o revistă nu cred că-ţi mai arde de citit. Şi nici de holbat la poze chiar dacă scrie Playboy pe copertă.

De ce mi-a venit să vorbesc de kkt, nu că aş fi făcut vreo pasiune pentru asta...doar că, nu pot să mă împac cu ideea când vine vorba de....aolooo. Cum e mă posibil să mi se întâmple de 4 ori în 2 luni un lucru care nu mi s-a întâmplat în ultimii 5-10 ani? Asta din câte-mi amintesc şi dacă nu-s 10 sigur sunt 5.

Round 1

Într-o seară pe la 9-10, se trezeşte sormea că are nevoie de bani pentru nu ştiu ce. Cine merge cu ea pân' la bancomatul din colţ? Sportivu pe post de bodyguard că nu mă trimitea pe mine singur că cică-i golesc cardu' şi oricum nici nu mă duceam singur. La întoarcere, beznă pe stradă, tralala ajungem acasă. Când să mă descalţ mă pomenesc cu o frunză lipită de adidas, o dezlipesc şi o arunc pe parchet. Se uită sormea la mine: "Ce-ai făcut mă, ai călcat în kkt?". Yo nu că-i frunză, "Daaa' şi frunza aia cum stătea lipită acolo?". "E frunză domne!", duc adidasu' la nas, "E kkt!".

Round 2

La aproximativ 24 de ore, da exact 24 se făcea că yo eram pe platou de filmare la o reclama pentru n-ai tu treabă ce. Şi cum stătusem toată ziua încălţat în nişte pantofi cretini pe care mi-i dăduse ăia abia îmi mai simţeam pişoarele. Da' pantofi cretini mey, d-ăia care abia dacă se îndoaie şi-ţi fac picioru' ponce. Când i-am încălţat prima oară ziceai că-s schiuri, mergeam ca un cretin că tot aveam impresia c-o să cad ca prostu' p-acolo. Ca să nu mai zic că m-au făcut să stau în pantofii ăia de la prânz pân' la 10 seara că cică se mai filmează nu ştiu ce da' de unde. Şi-a rupt Sportivu pişoarele de pomana cuţului. Şi cum stăteam acolo pe platou ne cheamă o tipă la rulotă să ne schimbăm că cică gata cu vestimentaţia asta. Între rulotă şi platou, era o parcare pe care doar nu era s-o ocolim nu? Şi-am luat-o prin parcare, a urmat un moment în care am avut impresia c-am călcat pe un morman de frunze şi-am ajuns la rulotăăă. Am intrat m-am descălţat şi în timp ce mă schimbam una dintre tipele alea două (că erau 2) ridică unul dintre pantofi care avea talpa suspect de diferită: "Mey tu în ce ai călcat? O fi kk?". Yo că "Nu ştiu! Nu cred!". După nici 1 minut, începe să pută şi încep să mă simt: "Auzi? Pute! Cred că-i kkt!". Aia nici nu mai simţea duhoarea la cât de agitată era cu ţoalele şi toate kkciunile ălea acolo. Şi se îndreaptă spre pantofi să-i şteargă moment în care am zis să fac şi yo un gest nobil: "Las' că-i şterg yo! Că tot am fost neam prost!". Şi mă îmbrac, mă încalţ în adidaşi iau un pantof şi-un şerveţel umed să-l şterg. Surpriză! Pantoful era suspect de curat de data asta. Îl iau şi pe celălalt, la fel. Mey atunci ce pute? Mă uit şi pe jos, nici urmă de kkt şi-am şters şi yo pantofii aşa în doru' lelii când erau curaţi ca lacrima. Că prima tipă care era de fapt o fătucă mai tinerică a şters tot ce se putea în timp ce yo mi-am tras nădragii pe mine şi-atât. Ca să vezi ce viteză avea, era femeia aia.... cred că ce făceaaa, îţi dai seama ăăăăăh aşa mda. Şi se uitau la mine ăştia de la figuraţie, colegi cum ar veni că ce faci mă acolo? Şi yo mă lăudam cu vitejie: "AM CĂLCAT ÎN KKT!!!". În fine am terminat îi pun în cutie că deja mă obosise porcăria asta. Ce mama măsii pe jos e curat, pantofii e curat şi pute de nicăieri. Şi îi bag în cutie, pun capacu' la cutie, iau cutia în 2 mâini şi i-o dau lu' a doua tipă care o bagă într-un raft şi închide uşa, că era raft cu uşă. Apoi am realizat că am o urmă de kkt pe 2 degete şi-am reuşit în sfârşit să fac legătura. Era kkt sub cutia de pantofi iar tanti aia a luat cutia de pantofi cu kkt sub ea şi a pus-o în raft unde s-a strivit kktul să pută acolo mult şi bine Şi-a închis şi uşa după ea. Când am văzut, am luat 2 şerveţele umede şi am plecat. Culmea kkciunii să pută a kkt şi să nu ştii de unde. Doamneee!!! N-am pomenit aşa ceva şi culmea cum să calci mă în kkt 2 zile la rând. Este o performanţă incredibilă pentru mine. Ca să nu mai zic că am mai avut încă 2 filmări după asta unde am avut plăcerea să mă belesc după tipele alea două aşa doar doar..."M-or recunoaşte?! S-or uita urât la mine? Oare au găsit kktul de sub cutie?". Nu că m-ar fi afectat foarte mult da' parcă nu-ţi face plăcere să te mai duci la cineva în vizită după ce i-ai ascuns un kkt în şifonier, că-i cam acelaşi lucru. Şi văd că n-au mai venit cu rulota aia mare, au avut un van mai mic. Cred că i-au dat foc, au explodat-o ca să scape de putoare. Cum spuneam...culmea kkciunii.

Round 3

Au trecut maxim 2 sâptâmâni şi a venit o zi în care am mers mai multe staţii pe jos. Mi se pare că veneam de la un interviu. Şi nu ştiu de ce mi-a venit mie să ridic capul sus şi să exclam în gând: "Uite blocul meu hă hăăăă mai am puţin şi-ajung acasă!". În momentul următor calc în ceva alunecos şi am impresia c-o să cad pe spate. Noroc că m-am redresat la timp. Ce-o fi fost? Noroi? Şi cum a ajuns noroiul în mijlocul trotuarului? Erau şi frunze multe pe jos n-am prea realizat. Oricum am târşâit adidasu' prin baltă şi pe toate preşurile până am ajuns în casă şi când bag nasu' puţea a kkt de câine într-un hal... Că la câtă experienţă am, ţi-l detectez de la o poştă. Şi dă-i şi curăţă cu hârtie igienică cu...nu ştiam cu ce să mai dau că ştii cum e talpa de adidas. Şi până cureţi..vai de mine.

Round 4

Ultima oară am plecat nu ştiu unde după ce se întunecase şi deja cunoşteam atât de bine fenomenul A.C.C. încât era imposibil să nu-mi dau seama dacă e vorba de noroi sau de kkt. L-a votat lumea pe leembistul ăla de Vanghelie că vezi domne ne-a făcut câteva strâzi p-aci şi când colo e plin cartierul de câini kkcioşi şi străzi în beznă. Că n-ai cum să calci în kkt dacă e lumină pe stradă că te mai uiţi cât de cât. Şi cum mergeam yo pe beznă aproape de tramvai se întâmplă iar: calc pe ceva, apoi impresia că era să cad pe spate. Noroi nu era pentru că noroiul nu e atât de .. ca kktul. Adică noroiul apare după ploaie şi niciodată pe o strada asfaltată iar yo mergeam pe un trotuar asfaltat. KKTul e ca o bombă, vine câinele o plantează pe trotuar şi pleacă. Vine fraieru' şi calcă. După înjură ca un bou:i "Tu-ţi mama mătii dă...!!!". Aşa. Şi sincer să fiu n-am luat cine ştie ce bani. Poate luam mai mult dacă eram mai puţin Sportiv şi cădeam în cur. Chiar îmi imaginez câini d-ăştia jucăuşi: "Haidi mă Pătrăţel să punem o capcană! Ne kkm acilea să calce lumea!".

History

În afară de astea 2 luni mai ţin minte o întâmplare similară de când aveam vreo 3-4 ani şi-am fost la mare. Ai mei dormeau în cort iar yo cu sormea în Dacie. Şi-am ieşit yo într-o seară am alergat pe întuneric de nu vedeam nimic şi tot călcam peste..nu ştiu le simţeam ca pe nişte găluşti cu prune. Şi a doua zi taică-miu nervos că ce-am făcut, era covoraşul de la maşină plin de kkt. Mai şi dormisem cu kkţii la pişoare, a fost mişto. Şi cam atât cu kktul, că deja...hai dă-l în mă-sa de kkt. Trebuia să citeşti tu repede! Cred şi yo că ţi-a atras atenţia! Nu-i aşa, kkcioaso?

P.S. Ai descoperit ce înseamnă A.C.C.? Nu, nu e un nou aer condiţionar. Fenomenul A.C.C: vrea să însemne Am Călcat în Căcat. Poc Floc mă înţelegi?

joi, 8 ianuarie 2009

Nicu Iancu

Dacă îmi eşti fidelă sigur ai mai auzit de el. După părerea mea, Nicu Iancu este cel mai repezit om din Câmpina. Vorbeşte foarte mult fără rost şi are talentul de a fi extrem de obositor. Are în jur de 80 de ani, e băţ, are păru' alb (...hai nu-mi zi că mă-ta mare-i blondă şi-are silicoane) şi îi lipseşte mustaţa. De ce i-ar lipsi? Pentru că nu cunosc niciun alt Nicu care să n-aibă mustaţă cu excepţia lu' Nicuşor Ceauşescu care...dă-l în mă-sa că n-am yo treabă cu ăla. Cum spuneam, felul lui de a fi este foarte obositor, atât de obositor încât există persoane care-l evită cu orice preţ ca să scape de disperările lui. Nu-i aşa Cristina? Nu tu alta. În rest e om de treabă, manierat dar parcă prea...nici nu poţi să deschizi gura că gata Nicu Nicu...."DA CUM SĂ NU!!!". Era mama odată la Câmpina şi nu-şi ce-i veni să-şi amintească să aducă vorba de poarta noastră de pietoni care nu mai fusese deschisă de peste 20 de ani. Fiind curte la comun s-a folosit poarta celor de alături că deh, erau de-ai casei. Şi spunea mama că AR FI BINE să facem şi noi poarta, să găsim şi o vopsea cât mai asemănătoare cu gardul când o fi, evident peste câteva luni. N-a zis că ar fi ceva urgent sau că ar vrea mâine sau poimâine că oricum avea altele pe cap. Şi ce să vezi mey, nu trece nici juma' de oră şi se pomeneşte cu Nicu Iancu şi oamenii veniţi să repare poarta? Ce să facem mă că după ce au deschis-o s-au apucat s-o vopsească într-o nuanţă care dădea mai mult în albastru decât în verde, culoarea porţii. Dacă vezi cum arată acu' zici că-i loc marcat...poarta albastră? Pe aici intră bătrâni, poarta asta duce spre azil, intraţi pe aici dacă vreţi 10% discount la bastoane şi apropo: Fumatul Interzis. Cam aşa arată poarta acum...ca o baltă în mijlocul trotuarului. Şi-a mai costat-o şi 1 milion, de parcă cine ştie ce i-a făcut. În fine...asta a fost acum vreo 2 ani că yo nu prea intru în contact cu Nicu Iancu. L-am mai văzut aşa pe la Câmpina, când eram la geam la Tanti Stelian la etajul 3 şi îi arătam __ lu' Baboo. Şi când am coborât face Baboo: "Băă nenea Nicu se uita la tine şi tu arătai __ !". Ete nah, că ştie Nicu ce-i aia, sigur nu le are cu perversiunile că prea-i preocupat cu exactităţile. Când i-a plătit facturile lu' mama scria pe plic şi de câte ori s-a băşit poştaşul, dacă l-a primit în casă şi câte secunde a staţionat pe a sa proprietate: aprox. la ora 10:16-10:22. Probabil îl cronometrează mintal sau....el ştie mai bine că yo am cea mai proastă memorie din posibilă pentru vârsta mea. Şi nici nu prea am ce să fac, că m-am dus la doctor şi mi-a zis doamna doftor Voinea să iau Memoplus în fiecare zi. Pey bffey femeie, dacă yo uit de la ochi pân' la chilot cum vrei să ţin minte să iau pastila în fiecare zi. Să ai gagică cu memoria mea e de rău...uită de pastile şi te trezeşti cu surprize, ceea ce nu e foarte rău uneori că-ţi mai aduci aminte de vremea oolelor kinder. Ceva BUN, emoţia descoperirii şi supriza care te cam aştepţi să lipsească. În fine vorbeam de altele. Că tot ţi-ai făcut o părere cât de cât, despre acest om pe nume Nicu Iancu...pot să aduc vorba de ultimul eveniment la care am participat unde el a fost o adevărată vedetă. De fiecare dată când îmi aduc aminte de înmormântare e imposibil să nu-mi amintesc şi de apucăturile Nicului. Am plecat din BuCUReşti de dimineaţă spre Câmpina cu duba în care se afla coşciugul. Pe drum mi-am imaginat cum ar fi să conduci cu 200km/h pe hârtoape să salte coşciugu' în spate până-i sare capacul, pălăria şi eventual pasagerul. Aproape că-mi venea să râd dar m-am abţinut că prea...ei vorbeau despre înmormântare şi yo ce făceam? M-apucam să rânjesc a prost...că şi-aşa mi-am amintit şi de faza asta şi n-am putut să nu mă gândesc cât de cretin tre' să fi ca să filmezi groparii cum bagă coşciugu' în groapă în timp ce popa...."veşnica pomeniiire...". Şi-am ajuns la Câmpina au pus ăştia coşciugu' pe masă în faţa casei şi-am stat cu el afară că cică nu se lasă mortul singur. Cred şi yo...că dacă se rupe vreun picior la masă nu trebuie să fie cineva să prindă coşciugul? Ca să nu cada mortu' pe jos că după ce că-i galben mov verde sau cum o arăta...îl mai îngropi şi cu nasu' spart. Şi cum stăteam afară a tot venit lume cu flori până la un moment dat când zăresc o babă. Cu ochii holbaţi şi flori într-o mână vine disperată spre coşciug. Deodată apare şi Nicu Iancu de după colţ moment în care baba a strigat la el: "NICULEEE!!! CREDEAM CĂ EŞTI TU!". Şi Nicu care era supărat că nu-l mai băga lumea în seamă: "Ehh lasă că nici yo nu mai am mult!". Cum o fi mă să te repezi spre coşciug să-l vezi pe 1 mort şi când colo, te trezeşti că apare viu de după colţ?! Science Fiction după părerea mea. Şi-au tot venit babe babe, era ceru înnorat şi una (babă normal, babă din babele alea) cică: "Plouă!! ÎI PARE RĂU!". Aşa de convinsă de parcă !!!!omu' ar fi vrut să trăiască 100 de ani. Unde ai citit maică asta? În stele? Dacă moarte 1 vara şi e cald afară ce înseamnă că-i pare bine? Pey îl omor yo cu cuţitu' ce dobitoc s-ar bucura să moară aşa? Îţi place coşciugu' din poză? Zici că-i frigider Sidex...o avea şi airbag?
Aşaa...şi nah...lume îndurerată, altă babă zicea că ce om bun a fost şi cum l-a sfătuit pe bărba-su cu prostata, chestie care nu ştiu...la înmormântare...parcă prea seamănă cu: "Ce om bun a fost l-a spălat la cur p-ăla micu'...!". Mie cel puţin aşa mi se pare, că prostata e destul de amuzantă pentru mine.
Şi a plecat maşina funerară la relanti cu uşile căscate şi câteva babe mai puturoase într-o maşină în spate iar restu mergeam pe jos în spatele maşinii funerare nu babelare. Şi ce să vezi mă nene pe la jumatea drumului vin 2 kinderi cu nu ştiu ce în mână şi încep: "Steaua sus răsare! Ca o taină mare!" în toiul înmormântării...m-am crucit efectiv. Ca să nu mai zic că ne-am pomenit cu ei la restaurant după aia la parastas. Şi am fost la biserică după aia la cimitir şi după ce l-a îngropat, Nicu nu mai vroia să plece că cică stă el să vadă ce treabă fac groparii. Aştepta să se usuce cimentu' acolo de parcă îl dezgropau ăia după ce plecam, sau cine ştie ce idei avea. Şi cică "Veniţi peste aprox 40 de mine după mine!". Da' 40 nu 30 sau 50 semn că ştia exact în cât timp se întăreşte cimentul. Foarte interesant....şi ne-am dus apoi la restaurant unde cum spuneam, au dat buzna piticii ăia 2 şi-am păpat s-a terminat a plecat lumea iar Nicu....hă hăăăă nenea Niculeee!!! S-apucă Nicu să-mi explice, ce (dacă nu puneam vrigulă se numea cecifonie?) ţuică a servit la masă. Ţuică de 50 de ani pusă de el, îmi tot repeta nu ştiu cât iunie 1958 când a plantat el ţuică ca pe o bombă în pământ. N-a zis el bombă...asta zic yo acu că-s High. Şi bravo mă Nicule, te-ai găsit tu să scoţi la înmormântare? În loc să-i dai la om să bea cât e viu scoţi după ce moare ca să sărbătoreşti c-ai scăpat de el sau ce? Ehh aici glumesc, dar oricum nu se prea înţelegea cu răposatul. Şi aşa de înfocat îmi povestea Nicu de ţuica aia că m-a luat de braţ (vroia să vadă ce muşchi am) şi la maxim 15 cm de faţa mea îmi zicea: ... iune 1958!!! De m-a şi scuipat de vreo 2-3 ori. Am înţeles omule suficient, vrei să-mi tatuez data pe mutră? Probabil i-aş fi zis asta dacă eram high dar îi ajunge că dacă ar fi să zic yo tot ce gândesc nu m-ar mai iubi niciun babalâc, cu excepţia lu' Tanti Stelian. Şi după înmormântare....ia uite mă, au murit toţi din curtea de la Câmpina. Că Nicu n-a stat aici a venit şi el mai acu' de 2-3 ani. Asta e...Dumnezeu să-i ierte!