PoŞieta

Doamne Sfinte!!! Ghici unde a fost mama ieri? Până la Câmpina la parastasul lu' Costel. N-am zis "Doamne Sfinte" pentru că s-a dus acolo am zis "Doamne Sfinte" când am auzit ce-a păţit acolo. Pey era ea acolo, era şi Lenuş tot p-acolo, o babă surdă cam dusă cu capu' care a ajutat-o când a avut nevoie şi i-a cerut un cuţit. Mama i-a dat cuţitu' şi s-a dus după ea să vadă ce face cu el. Îşi tăia trandafiri, deci...de bine. Şi a mai stat ea p-acasă a venit o nepoată de-a lu' Luminiţa, altă babă de peste drum şi apoi a expediat-o pe Lenuş că la parastas nu prea avea ce căuta că cică n-o înghite Cristina...care e fata lu Costel. Că Cristina făcea parastasu'...mama s-a dus aşa că era unchiul ei, că mama şi Cristina sunt verişoare. Şi de ce n-o înghite pe Lenuş...că cică îl tot acuza pe Costel că o fură pe Marieta la facturi. Da' poate îşi mai oprea şi el acolo 10-20 de mii rest când îi plătea dările că nu era mare scofală având în vedere că erau fraţi. Sau poate pur şi simplu uita. Şi se duce mama la Cristina unde mai erau nu ştiu câte babe, mai vine o babă şi îşi pune poşeta în cuier, îşi pune şi mama poşieta tot în cuier, se mai învârte p-acolo şi hai c-o sună pe fi-sa, Laura. Şi-a stat de vorbă nu ştiu cât, nu foarte mult că fi-sa o expediază repejor de obicei, s-a mai învârtit prin hol şi după ce a terminat s-a întors la cuier să-şi pună telefonul la loc în poşietă. Când colo poşieta nu-i! S-a apucat să întrebe p-acolo: "Cristina am venit aici cu poşeta?", s-a dus în baie a căutat pă peste tot şi nimic. Între timp a venit popa s-au dus cu toţii în sufragerie şi ce să vezi. Poşieta lu' mama era lângă baba aia care a venit odată cu ea. Se uită mama: "Aia e poşeta mea!". Şi baba: "Ahh!!! Nici nu m-am uitat!!!", că cică i-a dat-o nenea Nicu. Aha...NICU IANCU! Că pe el l-a pus să i-o dea şi a luat-o şi el pe care i-a venit la mână. Cum să iei mă poşieta aşa fără să te uiţi? Putea să-i dea şi-un ceaun cu mazăre că tot poşietă era pentru ea.P.S. Nu e a lu' mama am pus şi yo aşa!