



Şi să-ţi spun şi despre Aura dacă tot mi-am amintit cea mai haioasă întâmplare care o să-mi păstreze amintirea ei mulţi ani d-acu încolo. Cred yo şi nu sper neapărat. Aura era cea mai pitică fată din clasa pe care o punea doamna învăţătoare să se ridice în picioare când era deja în picioare. O mai pusese şi în ultimele bănci aproape de Bucăţică ca să-i pută (că Bucăţică era ţigan d-ăla care pute). Şi într-o zi plictisitoare în care yo cel foarte timid nu mai ţin minte ce vroia să facă, mă trezesc alergând pe hol. Pe cine văd în faţa mea? Pe Aura evident făcând acelaşi lucru. N-apuc să mă opresc, ea nici atât şi ne ciocnim cap în cap. Începe Aura să râdă să-şi şlefuiască fruntea cu palma, timp în care yo evident n-apuc să fac acelaşi lucru, încep să pâng. Mă vede doamna învaţătoare Tofan, vine la mine şi mă întreabă speriată: "Ce-ai păţit?". Eu plângând articulez 3 cuvinte amărăştene: "M-a bătut Aura!!!". Era Aura urâtă, da' rea nu era şi chiar n-am idee de ce mi-a venit să spun asta. Avea nişte ochi verzi cam injectaţi şi când îi vedeam faţa îmi treceau prin minte tot felul de coşmaruri. Cred că ăsta a fost motivul reacţiei mele că altfel nu-mi explic. Se duce Tofanca la Aura s-o ia la rost că de ce m-a bătut? Ah nu că alergam şi ne-am ciocnit se eschiva ea. Yo o ţin tot p-a mea plângând: "BA NU!!! M-A BĂTUUUT!!! :((". Şi mă întreabă Tofanca: "Da' cum te-a batut?". Eu continui: "Mi-a dat cu rigla-n cap!"
că altceva nu mi-a venit. Şi vine bunicu' să mă ia de la şcoală mă vede supărat, mă smiorcăi la el şi mi se pare că vroia să se ia de Aura, noroc că plecase. A doua zi vine bunica (nu bunicu) la şcoală cu mine face circ: "Să-l lase în pace!!! Să nu mai dea în el!!!". A venit şi sormea s-a luat de Aura şi săraca pitică nu ştia cum să se mai scoata. Şi asta era Aura pe care am şi văzut-o nu demult pe la vreo 10-11 noaptea aproape de Obor. Era cu 2 porumbei care se giugiuleau si ea stătea în spatele lor. Singură normal că cin s-o placă p-asta. Şi cu ţigara-n mână care era mai lungă decat ea. Acu' nu ţin neapărat să fiu rău şi s-o critic da' nici n-avea nimic special. Nu ştiu cum o fi acu da' cred că tot tembelă a rămas. Şi de Paşti am văzut-o la Unirii cu sorsa traversând pe verde. Şi n-am băgat-o-n seamă niciodată că sigur nu-şi mai aminteşte de mine. Bey da' şi urâtă şi pitică că n-atinge nici 1.50m. Foarte pitică şi foarte urâtă. Ţie ţi-ar plăcea să fii aşa? Ia zi dragă! :)


P.S. Buey frate gugălu' ăsta nu e bun de nimic!!! Am căutat şi yo poze cu ghiozdan mai greu decât cărţile, păpuşă d-aia tâmpită de la bâlci, faţa de elev tembel cu ochelari şi ce crezi c-am găsit? Ce era de aşteptat: NIMIC!!! Cristocea măsii...