miercuri, 22 octombrie 2008

Pungi, Punguţe şi Roţi de Cărucior

Există două categorii de oameni închişi la minte. În prima categorie intră de obicei fomei care când îşi fac bagajul sau cumpărăturile ţin neapărat să care 15 punguţe, 16 gentuţe fără să le ducă capu' că nici nu le ajung castraveţii de la crengi (gegetele) să le agaţe pe toate deodată. Şi uite aşa ajung ţambalistele acasă foarte revoltate: "Dragă unde-i punguţa cu caramele? Da' jeleurile cui le-ai lăsat? Pey nu le-ai luat tu? N-ai zis că le iei tu? Eşti sigură că le-am cumpărat? Eşti sigură că nu le-am mâncat pe drum?", fără să le treacă prin cap: "Eşti sigură că nu le-am pierdut pe drum?". Că deh, ele sunt cu capu-n pungă de când lumea. Nu ştiu exact în care pungă, presupun că una din cele 15-16 cu excepţia celor pierdute pe drum. A doua categorie cuprinde persoanele care au în minte un număr fix de pungi pe care nu-l depăşesc niciodată pentru a nu uita vreo punguţă pe cine ştie unde. Numărul fix ales este de obicei 2 ceea ce înseamnă că persoana respectivă îndeasă toată marfa în maxim 2 pungi imense. Exemplul perfect este tăticul care nu-ţi dă nici de-un covrig în schimb te roagă politicos: "Hai Ghiorghiţă să mă ajuţi la cumpărături!". Şi te duci cu el să faci o faptă bună cică şi te cam duci degeaba că te pune să te uiţi după cartofi, roşii ieftine când tu n-ai habar care-s preţurile. Mai degrabă te uiţi pe jos să nu calci pe-o coajă de banană că aşa-i la piaţă. Şi când îl vezi îndesând cu disperare zeci de kg în două pungi pe care le crede rezistente parcă lucrurile încep să devină interesante. Te-a cărat tembelu' după el să-l ajuţi şi când colo...pe tine te îndoaie şi-o toartă. Pey dacă-i prost....să care singur. În drum spre casă când te oftici de zor că te-a plimbat degeaba printre toţi ţăranii care mai de care mai bulangii şi ţi-a mai făcut şi capu' petardă cu vai ce s-au scumpit oole şi aolo n-am mai găsit ceapă, se întâmplă un fenomen. Fenomenul care te face util. Fenomenul pe care tac-tu' nici nu-l anticipa. Aha, se rupe o pungă. Fă-te util şi prinde oole care s-au scumpit, ai grijă de roşiile care s-au storcoşit şi adună cartofii care se rostogolesc nestingherit pe trotuar. Oloooo isterie....tac-tu ar fi în stare să-i adune pe toţi şi toate cu o a treia mână pe care nu ştie de unde s-o scoată şi într-un final se abţine urlând la tine. De fricĂ cĂ dacă scapă traista ruptă cu tot conţinutul pe care s-a chinuit să-l salveze. Plus că începe să-i meargă mintea; are o traistă neruptă în cealaltă mână care poa' să cedeaze de bine ce-a realizat că sora ei a cedat. Şi fă ce faci de pescuieşte tot şi suportă-l şi pă tactu care te face idiot, cretin şi prost că n-ai fost în stare să-l ajuţi.
În aceeaşi categorie intră şi gagicile care-şi prepară un geamantan imens pentru o amărâtă de excursie. Şi când să tragă de el...."Iuby!!! Mă ajuţi un pic şi pe mine?". Şi dacă stai să deşerţi geamantanul ăla cretin îţi garantez că n-o să găseşti nimic folositor. 10 tricouri pentru 5 zile că dacă împrăştie meniul pe tricou în fiecare zi, să aibă rezervă. Ciorapi în toate culorile, chiloţi în toate culorile asortaţi cu ciorapii în toate culorile. Creme de toate felurile, diluanturi, oje, rimeluri, creioane colorate cu care se machiază cică. Ce mai, penar de gradiniţă, mai lipseau acuarelele. Şi nici gând să găseşti vreun sul de hârtie igienică sau un pachet de Durex. Las' că prostu ăla care mi-a cărat bagajul n-are doar muşchi, are şi bani. Şi bineînţeles că pe lângă geamantan mai apar punguţe, gentuţe. Pey ce credeai că scapi aşa cu portbagajul gol pe jumătate? Hă! Poate la pensie şi nici atunci că punguţele vor fi înlocuite cu un cadru, baston sau alt obiect similar.
Tot aici găsim şi cele mai amuzante protagoniste: BABELE!!! Babele cu cărucioarele! O babă care pleacă de acasă cu căruciorul de cumpărături după ea are 3 modalităti de a se întoarce. Cu căruţul gol, fără căruţ sau cu pană la căruţ.
- Prima babă este de o scleroză rar întâlnită, precum Clementina. Este atât de răsărită la cap încât este absolut sigură că Planeta pe care staţionează se numeşte Antena 1. Pleacă frumuşel de acasă cu căruţul gol după ea. Face ce face se duce spre piaţă, îşi aminteşte că uită să-şi amintească ce să uite şi se trezeşte înapoi acasă amintindu-şi între timp că a uitat să meargă la doctor.
- Al doilea tip de babă pleacă tot de acasă normal, tot cu căruţul după ea şi mai normal, face cam ce face şi prima numa' că face ce face un pic mai mult decât face ce face prima şi ajunge acasă fără căruţ. Dacă vezi vreodată un căruţ abandonat pe stradă ai face bine să-l laşi acolo că poate scleroza care l-a uitat o să-şi amintească şi unde l-a lasat. Că doar nu te duci cu el la poliţie să zici: "Domne am găsit un căruţ pe stradă!", că doar ştii ce urmează în urma gestului tău: o mamă de poliţist se va procopsi cu un cărucior la mâna a doua. Şi aşa ce faci cu el? Îl dai lu' bătrâna ta vecină? Dacă se întalneşte cu sclerozata aia şi-şi aminteşte, să vezi atunci bătaie cu bastoanele. Că babele ca babele se dau ele bătrâne, bolnave da' când vine vorba de scandal, bătaie.... să vezi ce le drăcuie şi sar la omor cu bastonu' înainte. N-o mai vezi cu aolooo proteza sau că vai mi-a sărit cauciucul din vârful bastonului. Şi atunci chiar o să ai mustrări de conştiinţă.
- Al treilea şi ultimul tip este baba care a rămas cu sechele din tinereţe pe când umplea geamantane întregi în pragul concediului. Aşa este bunica mea. Are la activ 2 cărucioare rupte. O dată cică i s-a rupt o roată. Cât să îndeşi maică într-un cărucior amărât ca să cedeze roţile? Mi-o imaginez cu roata ruptă într-o mână trăgând de căruţ cu cealaltă. Şi mama şi-a luat căruţ că cică nu mai putea să care şi la inceput il umplea ea cumva invers proporţional de se şi răsturna când cobora de pe trotuar. Şi când am fost la Câmpina odată l-a umplut cu pere şi caise de se învârteau roţile alea câş ca la Trabant. Şi mai trepida şi băţul dintre ele.
Clementina....probabil te-ai întrebat cine este Clementina. Este baba din bancul meu preferat. S-ar putea s-o îndrageşti şi tu :)

Două bătrânele s-au hotărât să meargă împreună în vizită la prietena lor Clementina. Ajunse acolo au fost primite cu multă bucurie de ea şi au fost tratate cu o cafeluţă. După ce au stat puţin de vorbă Clementina le spune: -Vai, dragele mele am stat atâta de vorbă şi nu v-am făcut nicio cafeluţă. Vin acum cu ea. Şi aşa, din uitare în uitare, le-a făcut vreo şapte cafeluţe, până să plece. În drum spre casă, una din ele îi spune celeilalte: - Ai văzut ce s-a sclerozat Clementina? Am stat atâta timp la ea şi nu ne-a dat nicio cafeluţă! - Cum dragă ai fost la ea şi nu m-ai chemat şi pe mine?

duminică, 19 octombrie 2008

Elevul Tembel în Clasele Primare

Ce este elevul? În limbajul nostru, un kinder sau un pokemon. Elevul îşi face ghiozdanul de cu seară (aşa se scrie?). Îl umple cu tot felu' de...pey să enumerăm: abcDAR(de ce); manualul de matematică (adică nu e automat deci nu se deschide singur); penarul cu fermoar la care se rupe cheiţa cum l-ai cumpărat, cu vreo 2-3 compartimente care conţine: stilou care zgârie foaia şi se goleşte când ţi-e foaia mai goală, călimara cu cerneală sau rezerve care se sparg câteodată fericite ca să inunde penarul, creion tâmpit galben ca lumânarea cu gumă în vârf care înnegreşte foaia, gumă de şters care nu înnegreşte foaia, ascuţitoare în care ascuţi creionu' de vreo 3-4 ori că se tot rupe vârfu' cum l-ai ascuţit, carioci care nu scriu niciodată sunt de formă ca să vadă colegii că ai carioci colorate şi dacă-ţi cere vreun tâmp o cariocă zici "Nuuu că se consumă!!", creioane colorate la care mereu se rupe vârful şi cam asta conţine un penar. Urmează opţional trusa de geometrie de tablă care se îndoaie fără motiv, şi este opţional pentru că nu prea cară aşa ceva copiii în clasa I, decât dacă vor să înfigă cuiva un compas în cur. Sticluţa cu apă de la robinet care are gust de baltă, sandviş cu pate d-ăla care împute toată clasa cum l-ai scos din pungă şi te ustură şi ochii când bagi botu-n-trânsu, acuarele d-alea crăpate, sparte tot fără motiv, tempera care se împrăştie precum borşu-n ghiozdan, pensule d-alea făcute măciuci de parcă elevul s-ar fi scobit cu ele în nas şi eventual un spiderman care să-i ţină de urât în pauze. În clasele mele primare o fată Aura (îti zic şi despre ea) a venit odată cu o păpuşă la şcoală. O pocitanie de plastic, copie după Barbie, luată de la balci cu maxim 10 mii de lei când spidermanii costau 25 de mii. Pe cât de frumoasă e păpuşa barbie pe atât de urâtă era păpuşa lu' Aura. Şi o tot scotea din ghiozdan şi se zgâia cu o colegă la ea şi-mi amintesc o replică: "Hai s-o punem la loc ca să nu să strice !". Adică să pună la loc păpuşa în ghiozdan de unde o scosese. Chiar m-am gândit ce putea să se strice la păpuşa aia retardistă? Îi cădea capu? Da' haide dragă să revenim la ghiozdanul elevului silitor. Pune elevul tot ce-am înşirat mai sus în ghiozdanul mai greu decât cărţile. Ăla mare pătrăţos dreptunghiular puligonal care cică e foarte lăudat că ţine spatele drept. Sunt de acord că ţine spatele drept, da' la ce e bun "ţine spatele drept" dacă te pune-n cur cum l-ai luat în spate? Cum mama măsii să care bietu' copil atâtea tone de gunoaie? Pey dacă-i tembel şi nu-l duce capu' că nu poate să care atâtea atunci să care atâtea. Şi chiar mai mult de atâtea că mai sunt şi zile cu educaţie fizică unde elevul tembel cară încă o traistă pe lângă valiza din spate în care bagă nişte tenişi de 65 de mii care dacă vrei îi tai cu lama de ras la cât de rezistenţi sunt şi un trening care de multe ori seamănă cu o pijama. Şi dacă tot şi-a luat elevul tembel acuarele şi tempera evident are nevoie şi de un bloc de desen. D-ăla mare ca să nu-i încapă-n altă traistă şi să-l care la subraţ să se simtă şi el student! Şi uite aşa săracu' săracu', elevu blegu' cară şi iar cară, pey să care dacă-i prost. Yo n-am cărat în liceu nici un sfert din cât cară un elev tembel. Că Cărţile le lua colegu' şi caiete...aveam şi caiet universal. Şi ajunge elevu' la şcoală după ce urcă un munte (cel puţin aşa crede el) cu ditamai valiza de gunoi în spate.
Îşi pune penarul pe masă, scoate caietele, pregăteşte stiloul şi toate cele în poziţie ofensivă, defensivă etc. Depinde de el dacă-i idiot sau idiuot. Stă în bancă, ridică mâna să raspundă cică când nici măcar nu ştie ce vorbeşte. Vine pauza mănâncă sandviş cu pate de împute clasa, bea apa nova de la robinet pe care o cară ca tâmpitu' de acasă când are robinet şi la şcoală cu aceeaşi apă. Se duce la budă sau nu se duce la budă Aleargă pe hol cade sau face ceva să plângă fără motiv. Se duce pauza se întoarce în bancă. Dacă-i vine să facă şuşu face c*c* (când aud cuvântu' deja mă gândesc la muşte putoare bleah), pe el bineînţeles. Vine pauza următoare şi o ia de la capăt dacă n-a făcut şuşu sau *a*a pe el. Că dacă a făcut şi normal că a făcut din moment ce a mâncat sandvişu d-ăla împuţit, se duce acasă cu o pată-n cur şi-o putoare 15m în spate care vrea nu vrea, îl urmăreşte nestingherit. Şi când te gândeşti că pe elevul tembel şi căcăcios nu-l opreşte nimeni când lasă dâre de putoare în urmă nu prea e de bine. Pe şoferul unui Moskwhich care lasă fum în urmă îl opreşte primul miliţian care-l prinde-n intersexie. Şi e cam tot aia dacă stai să le compari: putoare, poluare, gălăgie că mai trage elevul şi câte-o băşină. Şi cam asta face un kinder. Mie mi se pare boooring! Iar mulţi se plâng, c-ar vrea să mai fie sugari. Pentru ce domne? Eşti bătut în cap? E greu să ai probleme, da hai că-i marfă, dacă ştii cum să le priveşti.
Şi să-ţi spun şi despre Aura dacă tot mi-am amintit cea mai haioasă întâmplare care o să-mi păstreze amintirea ei mulţi ani d-acu încolo. Cred yo şi nu sper neapărat. Aura era cea mai pitică fată din clasa pe care o punea doamna învăţătoare să se ridice în picioare când era deja în picioare. O mai pusese şi în ultimele bănci aproape de Bucăţică ca să-i pută (că Bucăţică era ţigan d-ăla care pute). Şi într-o zi plictisitoare în care yo cel foarte timid nu mai ţin minte ce vroia să facă, mă trezesc alergând pe hol. Pe cine văd în faţa mea? Pe Aura evident făcând acelaşi lucru. N-apuc să mă opresc, ea nici atât şi ne ciocnim cap în cap. Începe Aura să râdă să-şi şlefuiască fruntea cu palma, timp în care yo evident n-apuc să fac acelaşi lucru, încep să pâng. Mă vede doamna învaţătoare Tofan, vine la mine şi mă întreabă speriată: "Ce-ai păţit?". Eu plângând articulez 3 cuvinte amărăştene: "M-a bătut Aura!!!". Era Aura urâtă, da' rea nu era şi chiar n-am idee de ce mi-a venit să spun asta. Avea nişte ochi verzi cam injectaţi şi când îi vedeam faţa îmi treceau prin minte tot felul de coşmaruri. Cred că ăsta a fost motivul reacţiei mele că altfel nu-mi explic. Se duce Tofanca la Aura s-o ia la rost că de ce m-a bătut? Ah nu că alergam şi ne-am ciocnit se eschiva ea. Yo o ţin tot p-a mea plângând: "BA NU!!! M-A BĂTUUUT!!! :((". Şi mă întreabă Tofanca: "Da' cum te-a batut?". Eu continui: "Mi-a dat cu rigla-n cap!" că altceva nu mi-a venit. Şi vine bunicu' să mă ia de la şcoală mă vede supărat, mă smiorcăi la el şi mi se pare că vroia să se ia de Aura, noroc că plecase. A doua zi vine bunica (nu bunicu) la şcoală cu mine face circ: "Să-l lase în pace!!! Să nu mai dea în el!!!". A venit şi sormea s-a luat de Aura şi săraca pitică nu ştia cum să se mai scoata. Şi asta era Aura pe care am şi văzut-o nu demult pe la vreo 10-11 noaptea aproape de Obor. Era cu 2 porumbei care se giugiuleau si ea stătea în spatele lor. Singură normal că cin s-o placă p-asta. Şi cu ţigara-n mână care era mai lungă decat ea. Acu' nu ţin neapărat să fiu rău şi s-o critic da' nici n-avea nimic special. Nu ştiu cum o fi acu da' cred că tot tembelă a rămas. Şi de Paşti am văzut-o la Unirii cu sorsa traversând pe verde. Şi n-am băgat-o-n seamă niciodată că sigur nu-şi mai aminteşte de mine. Bey da' şi urâtă şi pitică că n-atinge nici 1.50m. Foarte pitică şi foarte urâtă. Ţie ţi-ar plăcea să fii aşa? Ia zi dragă! :)
P.S. Buey frate gugălu' ăsta nu e bun de nimic!!! Am căutat şi yo poze cu ghiozdan mai greu decât cărţile, păpuşă d-aia tâmpită de la bâlci, faţa de elev tembel cu ochelari şi ce crezi c-am găsit? Ce era de aşteptat: NIMIC!!! Cristocea măsii...

Dicţionarul Sportivului

imbecist - remixul cuvantului imbecil
retardist - remixul cuvantului retardat
tembelist/tembelistick - remixul cuvantului tembel
limbeestick - remix al cuvantului limbist (pupincurist sau d-ăla care dă limbi prin diverse locuri)
imbec - prescurtarea cuvantului imbecil
tembou - combo între tembel şi bou
temphost - combo între tembel şi phost
handicaprost - combo între handicapat şi prost (adică mai prost ca proştii)
idiuot - om cu multe idei de obicei cam proaste (ms izabebelush :)
surdoşchiomp - combo între surd şi chior
scuipăcit - om scuipat
scuipist - om scuipăcios care scuipă de parcă ar avea un boiler în gât care refulează întruna
tort de om - om d-ăla umflat, burtos, care abia-şi leagă şireturile
tutungist - imbec d-ăla care fumează ca disperatu' şi se mai crede şi mare sculă
mecist - microbist
râzăreţ - d-ăsta care râde mult fără să aibă cine ştie ce motiv
boringit - plictisit
cuist - muist cu C, om care bate cuie
moţulişkă - profitoare
ţambalistă - ţoapă d-aia care înjură şi turuie ca o ţaţă, fiţoasă d-aia cu vai doamne cine-s yo
temboloidă - tembelă
nusă - d-astea care stau pe mess la calc si au status cu nu-s când de fapt îs
neînjurată - neondulată, d-asta cu morcovu-n fund
bagabloandă - vagaboandă (la masculin nu l-am folosit niciodată)
omăraie - grămadă de oameni disperaţi (cum sunt ăia de dimineaţă la metrou)
curcubec - curcubeu
bişicletă - bicicletă cu roţi ajutătoare, bicicletă handicapată, bicicletă de rangul unui Pegas
zooper - super
nişodată - niciodată
în cap bătutule - remixul expresiei bătutule în cap
în cap scuipatule - d-ăsta pămpălău, pămătufu' tuturor
din kkte din scuipate - remix multiplu al expresiei din păcate
marş spre zât - fleet, jet, hai marş
a bagablonda - a vagabonda
a se ţambali - a se ţigăni
a limbăci - diverse gesturi cu limba (care mai de care mai obraznice), >:P
a phăşea - a plăcea
phaşe - place
du-te racului - du-te încolo (în niciun caz nu e cuvântul cu D)
freci duda - storci lămâia
hă hăăăăă - un râs aparte când obţii ceva

miercuri, 1 octombrie 2008

Treabă de Mântuială

La câţi proşti bântuie zilnic printre noi nu se prea poate să nu te trezeşti "ajutat" de unul dintre ei. De multe ori rogi pe cineva să te ajute şi pân' la urma te trezeşti că daca-ţi băgai un băţ de chibrit aprins undeva erai mult mai fericit. Te plângi cu o mică chestie şi auzi deodată o voce care te consolează din plin: "Las' că te ajut yo Gogule!". Ce mai poţi să zici acu? Te simţi ca şi cum treaba ar fi deja făcută numa' că...eşti un nesimţit. Hai să-ţi arăt de ce.
Academia de Poliţie 2
Când eram mai mic şi nu aveam calculator, net, consolă tralalauri d-astea aveam o pasiune pentru filme. Filme cu bătăi, Van Damme, comedii, SF-uri etc. Şi-mi cumpărase taică-miu o casetă să-mi înregistreze "Academia de Politie 2". Avea şi el un video nenorocit care ba' înregistra alb-negru, ba color şi fără sunet. Chestia e că mai mult nu mergea şi-mi zicea că-i Panasonic când scria National pe el. Chiar nu cred că-i una şi aceeaşi firmă, mai ales când ştiu că avea el anumite apucături în domeniul ăsta. Deţinea un casetofon Delia pe care lipise siglă de Akai decupată din reviste şi când venea cineva la el: "Sculă Domne !". Şi la câţi idiuoţi nepricepuţi aducea...chiar că avea cu ce să se laude. Aşa şi, face el teste vede că nu-i merge ştiftu de video şi yo supărat că vreau filmul...şi ne ducem frumuşel la Ionică Dărâmatu' care cică şi el avea video. Nu-l chema Dărâmatu' aşa îi ziceam yo că mereu se văita că ce bolnav e şi nu ştiu ce probleme are da' le trăgea ceva de speriat. Dacă îi vedeai moaca....ziceai că-i gogoşar murat. Şi când o mai auzeam şi pe mama: "L-ai văzut pe Ionică ce s-a dăramat?", numa' bine suna Dărâmatu'. Plus că prima oară am crezut c-a căzut pe scări sau cine ştie ce-a păţit da' de unde. Şi ajungem noi la Ionică, "Ce mai faci Nicule?" (taicămiu), se aşează frumuşel la masă se pun pe poveşti şi încep să bea care mai de care. Yo mă plimbam prin curte cu bişicleta lu' ăia de acolo şi ei nu mai terminau cu băutu' şi povestitu'. Avea şi roţi ajutătoare bişicleta că d-asta se cheamă bişicletă. Şi când se înserează şi mai sunt 15 minute până începe filmu' se trezeşte şi taicămiu după ce l-am tras de mânecă de vreo 3-4 ori. Că Ionică uitase şi din ce motiv îl vizitasem. Îmi imaginez cum duce la gură al 15 lea pahar şi se gândeşte: "Cum a ajuns nenea ăsta la mine? Parcă seamănă cu Nicu. Ah ăsta e Nicu!". Şi bagă omu' video în priza îl porneşte dă să înregistreze şi cand colo nici ăsta nu merge, alt ştift. Tu-ţi Ionică-ul mătii cu băutu' tău cu tot. Se oferă să şteargă nush ce film mişto de-al lui de care nu auzisem nişodată, da' tata nuuuuu. Şi se scuză Ionică şi noi fuguţa ne întoarcem acasă măcar să apucăm să vedem filmul. Bineînţeles c-am pierdut începutu' şi l-am mai înjurat odată pe Ionică că puteam să mergem la Alin da' n-am mai avut timp c-am băut cu Ionică. Şi yo nici măcar n-am băut că eram prea mic. Tu-ţi Dărâmatu' mătii! Şi ce crezi despre video-ul meu National care e mare sculă? Nici acu' nu merge. Adică de vreo 5 ani nu mai merge deloc, adică merge da' agaţă banda la casete dacă vrea. Bagi filmu' şi cum ţie norocu, ori il vezi odată ori nu-l mai vezi nişodată. Că dacă ai noroc să-ţi meargă play pân la capăt nu mai poţi să derulezi fără să strici caseta. Poate doar dacă iei un pix, o şurubelniţă, un făcăleţ micuţ şi derulezi tu manual. Şi când am remarcat atunci că s-a stricat i-am zis lu taică-miu şi făcu' o faţă domne de parcă îi lovise cineva Nissan Skyline, maşină pe care dacă o vede acu' zice că-i volvo. Mă punea să-i arăt de parcă i-aş fi zis aşa să mă aflu-n treabă. Şi yo tembel am mai stricat o casetă ca să-i arăt lui că nu merge. Minunat! Lasă că-l fac yo luna viitoare. Numa' că ar fi fost mai bine dacă zicea deceniul următor c-au expirat toate termenele (săptâmana viitoare, luna viitoare, anotimpu' viitor, anul viitor....). Din cauza lu' Ionică!!!
Uşa de la Cazan
Şi stăteam la Hala Traian pe vremea aia într-un bloc vechi unde nu aveam apă caldă. Aveam un cazan în baie în care puneai lemne ca să încălzeşti apa (ca la sobe). Şi când au băgat bunicii gaze au pus un focar şi în cazan, ghici cum. Au căscat uşiţa aia, au băgat ţeava cu focarul pe acolo şi au lasat-o aşa de nu mai aveai cum s-o închzi. Când era normal să dea o gaură în cazan şi să bage
focarul printr-o parte, da' sigur n-au avut ăia de la gaze cu ce să dea gaură. Şi a stat uşa aia căscată mai bine de 6-7 ani până a început să se şubrezească balamalele, iar mama a şi văzut. Şi aoloo se rupe uşa de la cazan, trebuie să punem pe cineva s-o repare. De parcă uşa aia ar fi folosit la ceva. Yo chiar aşteptam să se rupă. Şi vine într-o zi la noi tovaraşu de halbă a lu' taicamiu. PETRICA!! Un mecanic auto care chiar le avea cu daciile. Şi-l pune mama să repare uşa. Vine Petrică cu ţigara în gură şi cu mâinile goale şi o repară. Cum? O rupe de tot. Chiar n-am înteles ce-a vrut să facă. Şi yo puteam s-o repar aşa. Şi pune Petrică uşa lângă cazan pey gata că cică a facut-o. Doamneee făcuse mama o faţă, că aoloo uşa ei de la cazan. Fiţiar usa de la cazan. Şi încă se mai gândea cum s-o pună la loc când cazanu' ăla era epavă curată..Trebuia să-i faci tinichigeriea ca să mai pui aia la loc. P.S. Am căutat poză cu Cazan şi-am găsit numa' poze cu cazane de făcut ţuică. Aşa că am încercat să scriu sobă, de teracotă. Şi-am găsit anunţuri cu vând sobă. Şi mă întrebam aşa ca prostu' "Cine mai cumpără sobă?". Tu vrei sobă? Ce-ţi trebuie bibliotecă în casă? Haide mă să ne luăm sobe.
Cuistul
Într-o seară incitantă când taicămiu băuse câteva pahare bune se trezeşte mama să bombăne că l-a rugat să repare nush ce uşă de la un mobilier vechi iar el se făcu că plouă. N-am nici cea mai mică idee cum se numea mobilerul acesta. Ştiu doar că avea în dreapta o uşă cu răftuleţe unde puneai haine, încă o uşă în stânga care se deschidea ca la bar (spre tine perpendicular), câteva sertare sub uşă şi sus o vitrină plină cu bibelouri pe care yo le consider inutile. Ce-ţi trebuie bibelou în casă? Ca să ai ce sparge? Eh, în acest mobilier care nu cred că se numeşte servantă, se rupsese o balama de la uşa din stânga. Şi taicămiu destept ia frumos un ciocan şi un cui lung cât o sulă şi se apucă să bată ca prostu' la vreo 11 de trezea toţi vecinii. Şi bate omu' şi iar bate până iese cuiul pe partea cealaltă. Era şi un sertar deschis care surpriză, nu se mai inchide, e un material in drum. Oare ce-o fi? Cuiul măsii! Dumnezeule! Dacă era sertarul închis ce făcea? Bătea şi-n ăla ca-n coşciug. Bun omu' băut sa fie cuist. Poţi să faci un tort mai bun cât eşti beat nu să baţi cuie. Apropo cine face un tortuleţ sau o prăjiturică cu yo? Ne îmbătăm şi vedem ce iese. Nu glumesc aştept oferte :)
Hai Dorele bagă mare
....o după amiază obositoare meditaţii pffaaa şi în timp ce rezolvam un exerciţiu îmi povesteşte doamna ce a păţit. Ea stătea într-un apartament închiriat ca să-şi renoveze casa şi aştepta săraca să se mute. Numa' că prostia omenească, a amânat acest eveniment destul de mult. Avea dna o casă cu o cameră la etaj şi vroia să întărească fundaţia şi să mai ridice un etaj. Şi se apucă tampiţii de muncitori să sape în juru' casei..."Pey ce faceţi mey? Nu cade casa?", "Nu doamnă cum să cadă". Şi sapă şi iar sapă până s-a dăramat juma' de casă. Şi era să cadă peste 1 dintre tâmpiţi noroc c-a fost un morman de cărămizi în drum şi a avut timp să iasă. Vai de capu' vostru. Şi după toate astea se găseşte 1 dintre muncitori mai viteaz din fire să arate cât de isteţ este. I-a propus lu' dna să faca nişte modificări ca să măreasca holul. Şi se uită doamna atentă pe schiţe...dumnezeule. Idiotu' îi propunea să facă în aşa fel încât să urci scările şi să dai de zid. Asta îi bese mintea cretinoidului. Când şi-a dat seama ce prostie a zis cică venea să lucreze numa' knd stia că nu vine profa pe la casa ca să nu se întâlnească cu ea. Şi din câte am înţeles a reuşit să se mute de vreo lună si e încă în renovări. Şi iniţial cică ar fi trebuit să se mute acum fix 1 an. Da' nu s-a putut că deh...
muncitorul român.
Moşul din Maxi
Săptămâna trecută am fost şi yo la Giurgiu că mă plictisisem în Bucu ăsta şi nu mă simţeam bine deloc. Şi ajung frumuşel la autogară care de fapt era un trotuar unde trebuia să mă mai întâlnesc cu 2 persoane (o verişoară şi-un plimbăreţ). Numa' că cei doi au izbutit să se lălăie suficient cât să nu mai ajungă la timp şi să fie nevoiţi să aleagă autostopul. Mi-au spus unde trebuia să cobor (la Primăria Locală Mihai Bravu sau ceva de genu) şi m-am suit în maxi. M-am aşezat lângă un moş prietenos care m-a invitat şi am pornit la drum. Am mai schimbat vreo 2-3 vorbe cu dânsu' şi dacă tot am văzut că ştie bine zona l-am rugat să-mi spună şi mie unde să cobor. Şi omu' foarte amabil a acceptat cu toate că mi s-a parut un pic dubios. Abia înţelegeam ce zicea şi se vedea că le are în ale băutului. Şi ajunge maxi în zona Giurgiu, opreşte să coboare 2 ţărănci şi ce crezi că văd pe geam? Scria ceva cu Locală Mihai Bravu, mă uit spre moş, dormea. SFINTE!!! Îi dau un ghiont, îl intreb, "Nu era aici?". Da da....mă ridic de pe scaun, pleacă maxi, "Staţi aşa c-am uitat să cobor!!". Şoferu' face stânga şi "Ai răbdare ce vrei să opresc în curbă?". Şi opreşte cobor îi sun pe autostopişti să văd cât mai au: "Pey nu ne-a luat nimeni". Great! Now I'll have to wait. Şi apar şi ei într-un final într-un BMW negru. Le-am zis să agaţe un Porsche dar n-au reuşit. Hai c-a fost bun şi-ăsta.
Becul
Am păţit odată să mi se strice lumina în cameră. Da' urât de tot. Am schimbat becul, întrerupătorul şi s-a aprins doar o fracţiune de secundă. A venit şi cumnăţelul cu un întrerupător d-ăla vechi care se potrivea doar la beci şi-am zis că dacă merge n-are nimic, măcar să meargă şi normal că n-a mers. Şi când îl auzeai pă taică-su: "Întrerupătoare bune de la Craiova!!". Probabil...Oricum nu întrerupătorul era de vină. Taică-miu văzând că n-am făcut nimic s-a băgat şi el să se zgâiască şi să încerce ce încercasem deja. Şi bineînţeles, nimic. Aşa că l-a chemat pe prietenul lui Dragoş care cică e mare electrician, electronist care vroia să-i vând vândă un video stricat pe care n-a fost în stare să-l repare, sau nu l-a interesat, sau nu vroia să bage bani în piese. Se vede că le are. Şi se apucă el să repare frigideru' că nu mai ştiu ce problemă avea şi ăla. După ce a demontat termostatul şi a înşirat şurubelniţe şi alte alea prin hol, se apucă Dragoş să-mi repare lumina. Asta în timp ce mâncarea din frigider se strica în voie şi congelatorul se dezgheţa. Pune Dragoş o placă de lemn pe pat şi se urcă pe ea să meşterească la bec. Face din nou ce făcusem şi noi şi pân' la urmă scoate un cerculeţ din perete ca să umble la nu ştiu ce. Între timp yo plec din cameră că nu-mi făcea plăcere să-mi stea Dragoş în cap. Şi după ce termină şi pleacă mă întorc în cameră să văd ce-a reuşit. Dumnezeule mi-am pus mâinile-n cap şi m-am crucit. Dragoş mi-a tăiat lustra din tavan că cică aia era de vină (da de unde) şi mi-a pus un bec d-ăla belit ca la beci. Şi nici măcar firele nu le-a izolat doar le-a pus aşa cât să nu cadă becu. Când i-a zis taicămiu să le izoleze ce putea să zică şi Dragoş: "Pey ce ajungi cu mâinile acolo?". În mintea lui normal că nu da' yo normal că ajungeam având în vedere că mă trezeam dimineaţa şi mă întindeam până atingeam tavanu. Da' ce-are dacă mă curentez? Lasă domne bec belit, fire belite. Mai lipsea întrerupătoru' ăla bun de la Craiova, o damigeană de vin şi puteam să mă simt ca într-o pivniţă. În fine am tăcut şi-am zis merci că am lumină. Dacă atât s-a priceput omu' măcar a făcut ceva...când îmi pică altă bombă-n cap. Iar mă crucesc. Becul cel nou de mi l-a pus în locu' lustrei ghici de unde-l luase. Pey aveam şi yo un bec în faţa băii pe care-l aprindeam când căutam ceva în debaraua de lângă baie. Bine zis aveam, ete că nu-l mai am. Dragoş l-a tăiat de colo şi l-a pus dincolo. Bravo mă! Ai făcut treabă bună. Şi după toate astea a făcut şi frigideru' la loc. Adică a schimbat termostatu' sau l-a pus la loc p-ăla vechi, nici nu mai ştiu, Chestia e că n-a făcut frigideru'. Şi uite aşa de isteţ e Dragoş ăsta care a fost la mine şi astă iarnă să mă ajute să asamblez biblioteca de o tonă de pe vremea lu" Ceşcoi Ciobit (normal că Ceauşescu), care ocupă un perete întreg şi nu vrea mama s-o arunce. Dacă aveam un Oltcit din '80 sigur zbiera ca toate alea, "Vindeeee aaaaruncăăăă că vechi aaaaa!!!" în schimb mobila o ţine. Şi să-l vezi pe Dragoş cum apucă un corp din bibliotecă cum îi vine lui şi ridică cu foc tot cum i se pare lui de-am zbierat de vreo 3 ori la el că n-a apucat-o bine. Vroia să-mi monteze biblioteca cu curu-n sus. În schimb pe cât e de tembel Dragoş pe atât e de dotat. Mi-a schimbat şi o priză în ziua aia şi pân' s-a dus taică-miu să scormonească după o şurubelniţă în traista cu scule bagă Dragoş mâna-n buzunar şi scoate şurubelniţa de schimbat prize. Hai că eşti săritor mey omule! Asta e de apreciat! :)
Uite de asta ai face bine să te gândeşti de 2 ori înainte de a accepta să fi "ajutat". Chiar dacă zici că-l chemi să-i dai de lucru că-i sărac şi n-are bani ai putea totuşi să eviţi dacă ţi la sănătatea omului săritor. Îl pui să-ţi bată un cui şi te trezeşti că-şi bate gegetu-n perete sau se dărâmă tot în urma lui după ce pleacă că n-a făcut el nu ştiu ce sau n-a observat că... N-ai şi tu o poveste d-asta prin căpuşor? Hai că nu se poate. Să mi-o zici! :D