The Mugurel Identity (Part II)

Ai citit mey prima parte? Partea I e dedesupt Mihai Voievod. Ahaaa articolul de sub, că II-ul ăla nu-i pus degeaba aci deasupra. Şi aici e ca la Rambo, dacă nu vezi unu, în doi nu mai ştii de ce e John aşa de viteaz şi zici că-i filmu' prost că prea o dă în superman. De asta înveţi istorie la şcoală ca să înţelegi de ce nu-şi ia Sportivu bilet. Poc floc, mă înţelegi? Bilet îmi iau alţii că cică "Du-te mă nu-ţi iei tu amendă cu mine!".

Cheia

S-a întâmplat în perioada CS-ului într-o zi de 3 octombrie, ziua lu' Mugurel. Mă sună el...că i-au dat ai lui 20 de mii şi hai că face cinste. Am mers în Connex, ne-am luat câte o oră am jucat...ne-am distrat. Şi hai că mergem pân' la el acasă că nu începeau orele prea curând şi el oricum stătea aproape de şcoală. Avea frumos obicei să bage cheia în uşă şi să dea cu piciorul în ea ca s-o înfigă în broască că intra foarte greu...yală veche. Şi bagă Mugurel cheia în uşă şi yo: "Stai aşa să dau şi yo odată!", că el dădea mereu şi începuse să mi se pară interesant. Stăteam aşa mai într-o parte, dau un picior s-o apăs acolo şi ce să vezi, se rupe cheia domne =)) (partea de sus de rămăse băţu' înfipt acolo) şi Mugurel: "PROSTULEEE!!!!!!!! AI RUPT CHEIA!!!!!!!". Ăla era îngrozit se uita de afară în casă şi yo nu mai puteam de râs! Ce să-i faci mă ce vină am yo. Ahh că cică am dat strâmb, da cine a venit cu ideea să facă pe Van Damme. În fine aveam totuşi o şansă de a pătrunde în locuinţa Mugurelului. Cum stăteam noi afară, un gemuleţ mic de la fereastră era deschis. Bagă Mugurel mâna pe geam se chinuie deschide geamul lung şi îngust şi când e cât p-aci să pătrundă în casă o amintire îl pocneşte peste tâmple. Dacă-l vedeai ce faţă a făcut ziceai că s-a lipit cheia la loc. Mugurel şi-a amintit că avea o cheie de rezervă. Şi intrăm în casă, pe geam şi s-apucă el să caute pe colo pe dincolo în baicătărie...nu e. Şi începe să se sperie, să facă iar faţa aia de tembel dezamăgit care nu durează mult..pentru că Mugurel reuşeşte imposibilul: găseşte cheia de rezervă (nu deschide uşa), era deasupra uşii pe un fel de poliţă improvizată acolo. Era mai fericit decât un star p..care...nu contează. "TADADADAAAAAM!!!" făcu Mugurel şi-o băgă-n broască. Dă-i şi învârte Mugurel fericit...am impresia că nici nu-şi dădea seama ce făcea cu cheia-n broască de fericit ce era. Şi după vreun minut s-a trezit Mugurel la realitate..."Mă ce-are mă?", că prea mestecase în yală şi nimic nu se întâmplase. Când colo, scoate Mugurel cheia şi....nici nu pot să exprim în ce hal am izbucnit în râs. Mugurel:"BĂĂĂĂ!!! S-A RUPT ŞI ASTA!!! Mamăăă!!!". Era Mugurel în ultimul hal de îngrozit. Se rupsese o mică bucăţică din cheie, suficient cât să nu mai deschizi uşa cu ea. Şi când a venit taică-su i-a zis că el a rupt ambele chei, fără să menţioneze că a încercat să facă pe Van Damme maestrul cheilor. În schimb taică-su Van Damme maestrul uşilor i-a arătat o adevărată karată de top. A dat un picior la uşa aia de s-a deschis instant. Şi l-am mai întrebat yo după aia dacă a schimbat yala ceva...ahh că nu a lăsat-o aşa. Uşă fără cheie...dacă erai la Mugurel în casă şi vroiai să te încui puteai, dar numa' în veşeul din curte.

New Age

Într-o zi îl sun pe Mugurel să ne întâlnim să mergem în New Age că nu ştiu ce nu ne mai convenea la Connex. N-aveam niciun ban da' l-am sunat aşa din manie că nu mă mai drogasem de mult cu CS. Cică avea 6000 şi hai că mergem în New Age să-şi ia juma de oră că era 12 mii ora colo şa. Şi ajung la întâlnire cu o mică întârziere de 10 min unde surpriză: Mugurel nu-i. Am stat vreo 5 min şi-am intrat. Era tâmpitu' înăuntru şi se droga la CS acolo ca la balamuci. Şi se joacă Mugurel mai fac şi yo un frag mai joacă Mugurel, se blochează calculatorul dă reset Mugurel şi mai joacă un pic Mugurel, iar se blochează, iar dă reset şi ecranul rămâne negru. Dă Mugurel încă uin reset şi încă unul "Ce-are mă?" palme la unitate, palme la monitor (nu aflase că monitorul n-are de-a face cu restul) şi vine adminul: "Tot nu crezi că s-a terminat??". "Aaaahhh!!!" făcu' Mugurel şi-am plecat la ore că deh...nu mai avea nimeni bani şi pe vremea aia mergeam mai des la şcoală.

Doamna Ţică...

Din clasa a cincea Mugurel n-a mai stat cu mine în banCĂ CĂ ne-a mutat Tofanca în altă clasă şi acolo s-a întâlnit el cu marele prieten Andrei. Nu mi-a picat prea bine la vremea aia da' oricum a fost binişor până prin a şasea când chiuleam ca disperaţii. Apoi prin a şaptea a început să se strice prietenia din cauza lui că făcea pe prostu' şi profita de mine aşa că mă credea pămpălău până când l-am prins şi-am zis gata domne pe cine fraiereşti tu. Şi n-am mai avut de-a face cu el aşa...m-am mai împrietenit cu alţi doi tâmpi. Spre clasa a opta: un meltean Şadurschi şi un koae blegi Puşpană. Tot prin clasa a şaptea când nu mai aveam de-a face cu Mugurel, s-a găsit el să se pună în bancă cu 1 Toni. Şi veni ora de română cu doamna Ţică care abia dacă ştia să zâmbească...femeie serioasă care sigur n-avea de-a face cu perversiunile. Şi se uita ea în catalog, pe cine să asculte pe Plăcintă (Mugurel). Toni avea tema făcută frumos, caietu' căscat pe când Mugurel se uita la pagini goale. Ehh ce crezi că face deşteptul? Citea Mugurel întrebările din carte şi rezolvările de la ăla din caiet. Şi cum stătea Mugurel în dreapta băncii şi caietul lu' Toni în stânga parcă prea citea oblic. Şi se uită Ţică la el: "Unde citeşti tu mă băiatule? Ia vino cu caietul încoace!". S-a făcut Mugurel ardei capia şi s-a dus la Ţică cu caietul. Când colo pauză, îl cheamă şi pe Toni că poate era Mugurel savant şi inventa răspunsurile pe loc. Daaa, de unde c-avea Toni în caiet tot ce răspunsese Mugurel. 2 la amân2!!! Şi ce mai învăţau în disperare prin decembrie să scape de corigenţă. De nu l-a înjurat Toni numa' de morţi şi de răniţi.

Mugurel când şi-a luat-o în cap

Nuuu, nu şi-o ia în cap ca şmecherii îşi ia o placă de gresie în cap. Sau placa de gresie îşi ia un cap de Mugurel în plină figură...depinde cum priveşti. Eram la baie prin a opta şi ne stropeam cu apă yo, Toni, Mugurel, cred că era şi Cârny. Yo eram fleaşcă...că sărise toţi pe mine şi abia mă scremeam la un robinet care nici n-avea cine ştie ce presiune. Şi se adunase apă pe jos, îl prind pe Mugurel şi-l stropesc cât de repede şi de des pot, numa' la faţă până nu ştiu ce s-a întâmplat, ori n-a mai văzut ori s-a pierdut că a alunecat ca prostu' cu adidaşii lui ieftini cumpăraţi din obor sau Europa de s-a lovit cu capu' de gresie. Yo nu mi-am dat seama pe loc şi l-am mai stropit de vreo 4 ori aşa cum era el trântit la pământ până mi-am dat seama că nu mai mişcă. Şi Toni "Stai mă !!". Şi se ridică Mugurel accidentat cu ditamai gâlma-n cap cum păţisem yo în clasa a cincea din prostie. Da' yo măcar încasasem un pumn pe merit, el a căzut ca prostu'. Şi dacă studiez piaţa mai găsesc fraieri care şi-au luat-o în freză din cauza încălţărilor. Că pân' la urmă Boschetaru' desculţ e mai dotat decât dumneata care-ţi faci plinu' din Dragonu' Roşu şi mai ai şi Service de încălţări.

The Mugurel Identity

Ce să mai zic acu'...mă simt ca la sfârşitul unui film. DeConstantin nu mai ştiu nimic. Avea numele ăsta doar aşa ca să primească un trening nou de ziua lu' Elena Ceauşescu că nu-l striga nimeni Costel. Se mai trezea aşa câte-un profesor să-i zică "Aşa mey Costică...Costică te strigă părinţii?". El nu că Mugurel şi de unde vine Mugurel? Nici el nu ştia. Ultima dată l-am văzut prin clasa a noua când am fost la Cârny cu care am vorbit nu demult. Şi ce crezi? Nu s-a mai auzit nimic de Mugurel. De murit n-a murit că l-am căutat pe listele de la BAC şi a picat la vreo două materii (sau una nu mai ştiu). Şi în a doua sesiune a luat la toate materiile da' nu i-a ieşit media 6. Îi mai lipseau vreo 12-16 sutimi. Cât noroc să ai mă? Deh...ăsta-i Mugurel. Sper să mai dau de el că l-am şi visat săptămâna trecută. Şi pe final...tu-i căpăţâna aia Mugurelească de prost ce-a fost 8 ani de zile c-am muncit peste 1o ore la articolul ăsta. Pe bune! Aleluiaaa Mugurele!!!

The Mugurel Identity (Part I)

Mugurelul

Mugurel, Mugurel ce prost e Mugurel! Dar cine este Mugurel? Prin clasa I în primele zile de şcoală aveam să-l cunosc pe stimabil. Stăteam la poartă şi o aşteptam pe soră-mea iar el îl aştepta pe taică-su sau pe maică-sa nu mai ştiu. Am făcut cunoştinţă, am mai schimbat câteva vorbe şi între timp a apărut taică-su să-l ducă acasă că ce departe stătea. Yo dacă alerg şi prind semaforul pe verde nu cred că depăşesc 1 minut de la poarta lui idioată pân' la şcoala aia cretină. Da' aşa erau părinţii lui grijulii. La fel ca bunicul stimabilului Vrabie care avea obiceiul să-l care pân' la şcoală şi înapoi inclusiv în clasa a treia când toţi prichindeii învăţaseră de 1 an drumul spre casă. Diferenţa dintre cei doi era că Vrabie îşi căra singur ghiozdanul lat, comunist şi handicapat pe când Mugurel îşi căra doar hainele şi părul din cap că ghiozdanul era pe umărul lui taică-su. Şi tot aşa mai multe zile vorbeam cu Mugurel la sfârşitul orelor până când el învăţase să se întoarcă singur acasă. I-am spus că şi eu ştiu să ajung acasă dar trebuie s-o aştept pe soră-mea. Şi aşteptam yo de zor şi sormea nu mai venea şi Mugurel că să mă duc singur dacă ştiu. Şi am ajuns acasă, bunicii mei foarte "Bravoo!!! Ai venit singur!". Mă aşteptam să se supere sormea că nu m-a găsit dar s-a bucurat că nu trebuia să mă mai ia în fiecare zi. Şi yo nici nu mi-am dat seama atunci. În fine am rămas prieten bun cu Mugurel după aia s-a îmbolnăvit de nu ştiu ce şi a lipsit o lună. Şi culmea că eram foarte atent când striga catalogul şi nici pomeneală de Mugurel. Cum aşa când Mugurel era cu mine în clasă. Am aflat după aia că-l chema altfel. Nu-ţi spun cum că nu-i frumos să dezvălui identitatea omului. În orice caz avea un nume destul de amuzant. Întreabă-mă personal dacă ţii neapărat să ştii. Şi s-a vindecat Mugurel a venit la şcoală şi când i-a strigat numele Tofanca el a zis prezent şi eu am aflat în sfârşit identitatea Mugurelului. Şi pân' la urmă am fost la el acasă a venit şi el la mine. Ai lui erau super de treabă, când am fost la el mi-au dat să pap. Adică n-aveam o părere proastă despre Mugurel cum aveam despre Aura de exemplu da' sunt nişte faze amuzante care e mişto să le shareuiesc cu mata. Mata nu măta, tâmpitule ce eşti.

Casa, familia şi apucăturile Mugurelului

Mugurel locuia pe strada Horei. Ca să ajungi la el acasă nu era suficient să te duci pe strada respectivă la numărul X. Odată ajuns în faţa porţii aveai o adevărată casă a surprizelor în faţă. Intrai într-o curte unde era un garaj care de fapt nu era garaj sau mi se pare că era garaj care nu era folosit ca garaj. Treceai pe lângă el şi dădeai de un dulău imens care era o tufă de căţea pe nume Linda. Stimabila se purta ca o căţea adoptată din Vietnam am impresia...atâta timp cât a avut bunăvoinţa să mă muşte. Şi din câte am înţeles în curtea aia rămăsese doar 2-3 persoane necompostate din circa 15-20 de persoane (nu circa de miliţie) . După ce treceai de dulău venea şi poarta lu' Mugurel, o nenorocire care a schimbat-o între timp. Casa lu' Mugurel avea 2 intrări: o uşă prin baie şi alta prin baicătărie, care era cea mai folosită. De ce se numea baicătărie? Pey pentru că baicătăria era foarte îngustă şi cum te uitai înainte pe partea stângă puteai să observi diverse electrocasnice împreunate ca la Altex: o chiuvetă, lângă chiuvetă, un aragaz, lângă aragaz o maşină de spălat Ardo apoi un cazan de încălzit apa şi o cadă. În fundul baicătăriei un bufet iar pe dreapta mai încoa' vis-a-vis de aragaz o masă unde se putea mânca, se putea pune mortul pe ea şi probabil că se făcea şi sex deşi nu prea cred că oamenii ăştia erau aşa mai de la ţară cu bun simţ. Noi ăştia de la oraş suntem cu perversiunile sexuale. Şi tot în baicătărieee...nu, veşeul nu era în baicătărie, veşeul era în curte. Dacă ploua te duceai cu umbrela sau aşteptai să nu mai plouă sau făceai şuşu în cadă dacă asta era tot ce vroiai. Şi oricum era mişto făcut zidit să reziste la cutremur, nu cocioabă d-aia în fundu' grădinii (că nici n-avea grădină) de te ia furtuna cu tot cu coşmelie. Şi se putea trage şi apa, deci nu era căcăstor. Plus că era foarte economic, atâta timp cât nu stătea în casă cu tine să-ţi pută puteai să tragi apa mai rar. Da' nu foarte rar că dacă se înfunda n-ai făcut nicio afacere. Din baicătărie se intra într-o sufragerie zic yo care el nu că cică-i dormitor unde era un pat, un tembelizor naşpa şi o sobă. Adică avea mai multe dar le menţionez şi yo pe cele importante. Apoi venea holul unde stătea frigiderul şi dormitorul care el cică-i sufragerie. Asta după câţiva ani când şi-a luat mobilă şi şi-a aranjat casa cât de cât. >>Ai văzut că dacă dai click pe schemă se face mare da? Cum nu râzăreaţo? Pey pentru cine le-am făcut? Ahaa...pentru România!<<>

Jocul Terminator

Prin clasa a treia mi-a cumpărat taică-miu un joc pe televizor Terminator. Oare de ce se numea JOC PE TELEVIZOR? Mugurel nu s-a prins. L-am pus lângă televizor şi m-am întins în spatele lui (tembelizorului dăăă) să înfig mufa în spate, timp în care Mugurel mă întrebă: "Şi unde se vede?". Unde să se vadă? ÎN CUR! Nu i-am zis asta atunci că eram foarte cuminte şi nu vorbeam urât, da' asta i-aş fi spus acum. Mda...mai am şi acum jocu' ăla cretin care din kkte din scuipate nu mai merge şi când am văzut ce fir puteau să aibă gamepadurile alea care în instrucţiuni scria că le zice joystickuri, mi-am făcut cruce ca Turcu de la Dinamo. D-asta mi-am spart yo ochii ani de zile că era firu' scurt nu că nu existau LCD-uri. Pey uităte mă nene câta firu are comparativ cu un gamepad de PS2. Zi tu că nu-i maţ tranşat. Şi nu mă lua cu faze de genu' pey când a apărut mă PS2, că yo mi-am luat Terminator în 98 şi PS2 a apărut în 2000. Înţelegi mă expiratule? Dacă era după mintea ăstora care le-au inventat, prin '80 lanţul de la veşeu trebuia să aibă vreo 20 cm. O bună afacere ce-i drept...se vindeau mai multe taburete. Ştii ce-i ăla nu? Scaun fără spătar temboao.

KKTul

În clasa a doua am fost acasă la Goga, unu cu care mă împrietenisem atunci pe lângă Mugurel. Că Mugurel era aşa mai pămpălău şi încercam să mai vorbesc şi cu alţii. Şi ne jucam noi acasă la ăla în sufragerie până se găseşte un damf de căcat să ne pocneasCĂ CĂile nazale. De unde măh? De la 1 metru de Mugurel...zăcea ditamai kktul de 10 cm, proprietatea câinelui. Cred că avea şi acte pe el. După ce l-a luat cu făraşul şi l-a aruncat de la balcon ce crezi că putea să facă stimabilu' Goga? Caterincă de Mugurel că l-a văzut şi-ăla ce prost era. I-a pus făraşu-n cap de l-a umplut de kkt şi-a fugit în casă. Şi-a pus Mugurel mâna-n cap, s-a umplut de kkt pe gegete...şi încerca să mă mânjească pe mine. Făcuse o faţă.... Apropo ştii pe ce stradă stătea Goga? Pe strada cu Nicu Dărâmatu' :)

Poza cu clasa

Tot prin clasa a treia sau a patra trebuia să facem poză cu clasa. Toţi eram îmbrăcaţi cât de cât elegant iar Mugurel venise în treningul pe care-l purta zi de zi de când începuse anul şcolar. >>Că aşa făcea Mugurel venea de la începutul anului cu un trening şi o pereche de adidaşi pe care-i purta până primea de Moş Nicolae un trening nou şi-şi mai lua nişte adidaşi prin martie când băga bocancii la naftalină. Nu era omu' prea avut da' şi când minţea c-a schimbat 4 adidaşi în vacanţă...să mori tu şi restul anului porţi o singură pereche? Şi îi mai şi lipeşti cu prenadez.<< Când l-a văzut Tofanca (te-ai prin că învăţătoarea are numele ăsta cretin da?) l-a trimis acasă să se schimbe şi a venit într-o cămaşă şi nu mai ştiu ce. Când am primit pozele ce să vezi, Mugurel lipsea. Mă uit în poză după Mugurel, unde-i Mugurel. Când colo apare şi Mugurel, adică doar capul lu' Mugurel. A stat deşteptu' în spate de tot chinuit pe vârfuri cât să apară şi el în poză. Putea să fie şi-n curu' gol că nu observa nimeni. Şi nici în timp ce se făcea poza că toată lumea era belită la por...fotograf nu l-a curu lu' Plăcintă. Mi-a scăpat nu? Mdaa ăsta era numele lui de familie. În schimb Bucur a apărut în prim plan îmbrăcat ca la stadion. Pe el nu l-a trimis Tofanca acasă că deh...fusă mai şmecher.

Corvettu'

În altă zi a venit Mugurel la mine împreună cu fra-su Gică, că avea şi frate. Şi ne jucăm noi cu maşinuţe până la un moment dat când iese bătaie cu maşini. Aşa la mişto că ne distram nu ne certam. Şi arunc yo la maşinuţe aruncă ei şi pun mâna pe un Corvette de fier decapotabil care avea 100 grame ca popa. Când îl văd ahh asta e prea mişto ca s-o arunc, o pun deoparte.

Şi continui să arunc la maşinuţe până mă trezesc că lipseşte Corvettu' de lângă mine pe care-l pusesem bine. Mă uit în stânga-n dreapta unde e mă? Gică tu l-ai luat? Când colo Gică avea o faţă îngrozită. Mă uit la Mugurel...era trântit la pământ cu mâinile-n cap. Mă duc la el să văd ce-a păţit, sânge!! Îi dădusem cu Corvettu-n cap. Şi Gică: "Prostuleee!!! I-AI SPART CAPU!!!". Să dau cu spirt ceva nuu că nu ştiu ce. Şi-a dat prostu' cu apă de parcă rezolva ceva. Pe cât am săpat după petarda aia de joc Terminator să pun o poză cât mai autentică am găsit şi Corvettu'. Da, ăsta e Corvettu' cu care i-am spart capu' lu' Mugurel. Mă aşteptam să fie cât un mp3 în jur de 50 de grame şi când colo...fără să exagerez îţi zic că telefonul de lângă e mai uşor cu câteva grame. Îţi dai seama că dacă-l nimeream în tâmplă îl omoram fără să fie vina mea?! Adică yo am aruncat la ţintă sau el a încasat în freză? Oricum nu făceam yo puşcărie şi dacă făceam ieşeam până acu. În fine, dacă te mai uiţi odată la poză parcă nu poţi să nu te întrebi cum o fi să-ţi iei un telefon în cap? Mugurel ştie :))

Mugurel Rezistorul

Altă dată am tras în el cu puşca cu bile. Se tot lăuda că rezistă şi i-am tras în picior. A ţipat da' cică a rezistat. Unde ai rezistat mă dacă ai ţipat? Adică n-am înţeles ce însemna la el să nu reziste. Să înceapă să plângă, să cadă la pământ sau să nu mai meargă? Cel puţin l-a dobărât Corvettu', la ăsta chiar n-a rezistat. E logic că se ştie: Nicio gagică nu rezistă la Corvette poţi să agăţi pe oricine. În fine era destul de rigid Mugurelul că nu l-am prea văzut să plângă. Nu l-am împuşcat cu pistolul l-am împuşcat cu o puşcă care din câte-mi amintesc am dezmembrat-o să văd cum arată pe dinăuntru şi n-am mai ştiut s-o fac la loc. Dar cel puţin l-am împuşcat pe Mugurel.

CS-ul, temele şi caramelele

Prin clasa a cincea a început mania Counter Strike. Cum aveam 5000: "Mugurel ai 5000?", "Daaa, mergem în Connex?". Şi mergeam la o sală unde era 10 mii ora şi jucam juma' de oră ca disperaţii. Când aveam 20-30 de mii cumpăram caramele şi ne luam şi câte 2 ore. Şi ştiu că odată se juca Mugurel CS şi yo aşteptam să se elibereze un calculator. Şi îi dau o caramea lu' Mugurel, o ia o desface şi o bagă în gură. Pe următoarea o desfac şi i-o dau, se uită la ea şi o bagă-n gură. Pe următoarea i-o dau ambalată, o ia şi o bagă-n gură. Mă uit la el, "Ce faci mă o mănânci cu ambalaj?". Trebuia să-l las să sugă acolo că cine ştie când îşi dădea seama. El foarte mirat cum avea obiceiul să fie de multe ori: "Aaaaah credeam că mi-ai desfăcut-o!". De foarte multe ori Mugurel era foarte mirat când afla lucruri noi şi avea obiceiul să exclame: "Ahh Daaa???". La fel de mirată era şi maică-sa la şedinţă când afla că e în pragul corigenţei de vreme ce ştia că Mugurel învaţă. Dar Mugurel nu învăţa, Mugurel făcea teme şi ce teme făcea....la fizică cel puţin copia probleme rezolvate făcute în clasă şi cică şi-a făcut tema. A mers şmenu' de multe ori până s-a prins Froneasca (aia dă fuma cu alea de servici şi horcăia ca vita la ore) odată că tema trebuia să aibă un tabel, puncte puncte şi nu ştiu ce linii tâmpite iar el avea probleme cu teoreme. Şi i-a dat şi lui 4 în sfârşit că prea bine o ducea. Şi la matematică inventa el rezolvări ca să fie tema făcută că ce conta. Şi mai făceam şi împreună teme de astea, la ştiinţe (în clasele primare) când ne-a dat de copiat 5 pagini noi am scris pe sărite cât să pară tema făcută. Toată clasa făcuse aproape 4 pagini noi aveam doar 2 şi alea scrise lăbărţat de se uita Tofanca tssssk că-i prea puţin. Pey ce vrei femeie? Un şut în dulapul ăla(i-aş fi zis acu)?! Şi pe câte prostii scria Mugurel cel puţin scria foarte frumos. Cred că avea cel mai frumos scris din clasă ceea ce este foarte bine. Om ordonat nu căscat ca mine.

Viaţă de NFS/Counterist

Şi ne-am tot dus la săli să jucăm CS ba prin Connex, New Age şi pe stradă la Mugurel la o tanti neagră pe care o chema Fifi. Avea niste jafuri de calculatore (3 la număr cu monitoare de 15" şi 1 cu un monitor de vreo 12-13") pe care abia mergea NFS II şi Counter Strike în reluare dacă mai băgai şi boţi. Sau nici n-avea boţi, nu mai ştiu. Şi mai venea fra-su' lu Mugurel, Gică şi îi zicea lu' Fifi aşa mai în şoaptă: "Fifiiii!! Mă laşi şi pe mine cinci minute?" şi Fifi zicea: "Yo numa' pă bani dau yo numai pe bani!", aşa de două ori ca să auzi bine. Normal că numa' pă bani dai că doar nu dai pe servicii...nu mai ştiu cum arăta că eram mic atunci şi nu mă uitam la forme. Şi după o vreme a plecat Fifi şi-au venit alte specimene care se holbau la yo ca la felu' 12,5 când jucam NFS. Îmi făcea observaţie dacă i se părea că apăs prea tare pe butoane, că vai doamne se strică...totuşi nu erau joystickuri de Terminator.

Ghiozdanul lu' Mugurel şi chiulul în exces

Când mergeam la săli Mugurel avea un ghiozdan în toate culorile care îi mai şi plăcea. Roşu, albastru, galben şi verde asortat frumos cu un trening gri şi nişte adidaşi tot gri sau...da' ce contează adidaşii. Şi când l-am întrebat de ce şi-a luat ghiozdan multicolor mi-a spus că i l-a cumpărat maică-sa. Cred că vedea aia alb-negru când i l-a luat sau o fi fost vreun soi de daltonistă. Aşa...şi am început să chiulim ceva de speriat. Luni marţi miercuri eram în Connex joi când erau orele uşoare la şcoală, apoi vineri chiul. Luni iar chiul şi ne-au prins nişte colegi în Connex care căutau şi ei calculatoare libere. De marţi gata domne că ultima zi şi de miercuri mergem la şcoală. Ce să facem mă că miercuri ne-a luat diriginta de urechi: "Credeam că sunteţi bolnavi şi când colo voi eraţi la CALCULATOARE!!", pronunţat într-un fel aparte. Era logic şi oricum ne depista cât de curând că prea se îmbolnăveau *** (Sportivu) şi *** (Mugurel) pe sărite în aceleaşi zile. Sunat părinţii, 9 la purtare, notă foarte bună faţă de 7-ele din clasa a noua luat din acelaşi motiv.

Sticle şi Băutul din Sticle

Obiectul de îi zice Sticlă reprezintă tovarăşul preferat pentru o mare parte a poporului român. Cuvântul Sticlă apare de cele mai multe ori în diverse discuţii şi certuri. Nu cred că există tembel care să nu fi auzit expresii de genu: "Dă-mi sticla te rog frumos! Lasă-mi sticla, pune-mi-o-n gură!! Da' de ce mi-ai spart sticla firaţai...gata ţi-o împuşc jegosule, nenorocitule cum eşti!!!". ETC că n-o să abordez acum subiectul beţivul care fără să nu se îmbete a căzut şi-a băut fără să bea neştiind cum a ajuns pe podea. E vorba de sticle şi nu toate sticlele, doar cele importante că cele în formă de flotor de veşeu de la nu ştiu ce suc cu gust de spirt portocaliu n-au importanţă dacă n-au făcut istorie pe care s-o ştiu şi eu.

Prima ar fi sticla de sticlă comunistă cu capac de staniol din care curgea tot laptele dacă o ţineai invers. Că cică alea erau sticle de lapte. În acelaşi timp sifoanele aveau în componenţă o sticlă de tablă care cântărea câteva kg bune de zici că era cazan de ţuică. Se umplea cu sifon şi nu se remarca mare diferenţă de greutate întrucât sifonul era mai uşor decât sticla sifonului. Şi în rest erau sticlele standard de 1L sau 2 cu formele lor neinteresante. Nu erau aşa Sexy ca astea noi cum e sticla de Pepsi la 2L care mi se pare cea mai arătoasă. Şi totuşi sunt mult mai încântat de sticlele de 2.5L de la Pepsi. Că nah...sticla cu juma' de litru de suc rămas e mai bună decât sticla sexy de 2L goală. Revenind la astăzi ajungi pân' la urmă la chioşc să-ţi iei o cola şi te uiţi ca o pupăză că sticla de jumate are prea puţin suc.Ce-ar fi să mai pui 1 leu şi să-ţi iei de 1L? Ah da' stai aşa că poţi să mai pui încă 1 leu şi-ţi iei de 2L juma' cât să şuşui o canistră de benzină..Ok, şi cine cară cu cârca o sticlă de 2.5L? Mai ales gajicile care se dau înapoi şi când vine vorba de o punguţă cu caramele. Şi culmea...cum nu le convine ceva, forţa muşchilor se triplează şi-ţi arde o palmă de-ţi lasă ditamai ştampila pe mutrălău.

Lăsând la o parte sticlele, ajungem la băutul din sticle care reprezintă contactul se..ăăh...contactul dintre botul uman cu cel sticlal. Un proces destul de complex care de multe ori necesită o mică tactică. Uite, dacă iei o sticlă standard de 1-2-2.5L trebuie s-o înclini într-un fel anume ca să nu rămâi fără aer că adio băutus...tre' să sticla jos şi sticla sus. Şi poţi să-i zici că-i prost făcută? Neah, mai degrabă că nu-i frumos să bei din sticlă dar nici nu poţi să umbli cu cana după tine. Şi dacă m-apuc să-i menţionez şi pe derbedeii ăia care pun sifonu-n gură si apasă pe acceleraţie...ce poţi să mai zici ? Urmează stilul botului prigat care este ceva mai mare decât cel standard. Este mai uşor să bei, dar parcă prea se mulează pe botul tău de ţi-l încleie în întregime şi tot ai impresia că te transformi într-un jeleu. Apoi vine cea mai tâmpită sticlă din lume. Eh sticlă...butoiul ăla de 5L care găzduieşte apa plată. Ah dar stai aşa că la ăla îi zice bidon. Şi totuşi se poate întampla să te trezeşti cu o sete nebună, pahare/căni lipsă şi-un bidon de 5L cu apa plata jumate gol. Hai că ar merge...Duci sticla la bot încetişor îţi ţii respiraţia şi hai lichidule...până realizezi că te sufoci, apa e departe şi setea vă desparte. A doua încercare este de obicei misiune îndeplinită pe jumătate. Reuşeşti să bei dar nu reuşeşti să bei cum ai fi vrut să bei. Cum intră în contact cu limba apa se prelingeduios în jos precum o cascadă, de pe guritţă pe bărbiţă, pe gâtlej şi printre...ştiu că-ţi place gagico dar prea e nepoliticos în public. Şi mai există sticlele care au în capac o suzetă d-aia ca la biberon cu care bei mai uşor dar se cam încleie locuşorul în care pui botul şi se mai întâmplă să pui cârnăciorii (degeţelele) şi să te înclei. Da' n-are nimic că dacă ţi-e sete bei cam din orice. Şi să nu uităm că s-a inventat şi paiul care este cel mai folositor dintre toate.Poţi să bei suc cu paiul, poţi să bei mai puţină bere cu paiul, poţi să bei ciorbă cu paiul (până nu se înfundă), poţi să scuipi pe careva cu paiul şi poţi să faci foarte multe obraznicii cu paiul. Cu paiul nu cu paul.

Cu "Hotărâtele"...la cumpărături

Ehh ia zi lu' Sportiv de câte ori ţi-a venit să te aşezi în cur pe jos într-un magazin sperând că Cel de Sus va face o minune pentru tine? Poate că de -15 ori... le-a venit altora în jurul tău pe când te chinuiai să-ţi găseşti o pereche de balerini cretini. Sau poate de zeci de ori. Când ai fost cu mamiţica la carfur (fără e şi fără o), sau cu bunicuţa la farmacie (care nu-şi mai amintea nici pentru ce se afla acolo), sau când se găseşte o minte creaţă cu apucături tembelistice să se dezlănţuie când ţi-e ciorapu' mai colorat şi mai dungat (lumea mai dragă). >>Măi dacă ai ştii cu ce ciorapi sexy m-am ales acu o lună... Sunt albi şi au 4 dungi roşii. I-aş purta în fiecare zi dar nu se prea poate. Că se împut, tre' să-i spăl şi dacă-i uzez aşa non-stop îţi dai seama că-mi ies cartofii prin ei în nicio lună că yo mai umblu în ciorapi prin casă. >>Având în vedere că am numa' fomei p-aici cu excepţia lu' tata şi-a lu' motanu' ăla limbeest poţi să-ţi imaginezi ce înseamnă mersu' la cumpărături ţinând cont şi de faptul că uneori este inevitabil. Adică ştiu şi yo ca toată lumea (aproape) că-ţi trebuie toată rabdarea din lume ca să mergi la cumpărături cu ele şi poate au nevoie de o părere. Numa' că uneori se mai schimbă lucrurile.

Pey spune-mi şi mie ce faci când te duci la carfur cu mamiţica şi te trezeşti că se zgâieşte juma' de ceas la 2 odorizante de veşeu neştiind ce să aleagă. Nu-ţi vine să te scobeşti în nas la camere să te admire ăia în toată splendoarea? Nu-ţi vine că vai doamne ţi-e ruşine şi începi să te simţi jucând într-un film porno. Ce diferenţă poa' să fie între 2 odorizante de veşeu? Te uiţi la aromă, la preţ şi la mai ce? La formă? Te uiţi la el cât te kaşi? Ce altceva te mai poate interesa de tre' să te beleşti atâta? Sau îl asculţi cu urechea? O fi ou kinder şi-ţi dă şi jucărie cu care să te joci cât stai pe veşeu. N-ai să vezi aşa ceva, crede-mă. Sau crezi ce vrei temboloidule. Şi ce faci? Te uiţi la dânsa holbându-se sau îi zbieri în timpan? Eu am păţit-o şi-am ales a doua variantă. Ce să mai zic de discuţiile de la mesele de Paşti şi de Crăciun care se desfăşoară la bunica când se laudă ai mei cu ce TOBĂ/Şuncă/PASTRAMĂ/Salam bun extraordinar au cumpărat de la Ana şi Cornel din Câmpina sau de la nu ştiu ce magazin extraordinar.

Şi se laudă nene cu atâta patimă cum se laudă alţii cu maşini, sisteme home cinema, plasme şi alte halea... În altă zi similară primesc un telefon de la aceeaşi mamă care mă invită în oraş să luăm frigider. De când am auzit telefonul puteam să jur şi să înjur că era dânsa care avea să mă invite colo şa. Mă sună şi sormea să-mi zică acelaşi lucru la un interval relativ scurt. Se stricase frigiderul de vreo 2 săptămâni şi mai fusesem odată să ne uităm da' n-am luat că cică nu prea aveam finanţe şi mama: "Las' că nu s-a stricat de tot! Putem să-l mai ţinem!". Ce dacă frigideru' se transforma în cuptor cu microunde? Congelatoru' şi mijlocu' (c-avea 3 uşi) încă mai funcţionau deci hai să-l mai ţinem. Până a început să pută tot holul şi să mormăie motoraşu' ca o mâţă nescuipată-n cap. Atunci s-a îngroşat porumbu' (gluma) şi aolooo hai să facem comandă. Şi mă întâlnesc cu sormea şi mama la Unirii. Sormea cică ştie exact ce model să luăm: Arctic cu 2 compresoare. Mama: "wuuu ce bine c-ai venit!" ca să-mi dau şi yo cu parerea. N-a făcut mama "wuuu" că numai EU ştiu să fac "wuuu!!!" cu style. Şi hai să ne chiombim. Merem în Altex şi descos pe 1 tâmp despre 2 compresoare. Îl intreb ce frigider îmi recomandă cu 2 compresoare sau cu 1? Îmi zice deedeeotul că nu există frigider cu 2 compresoare, doar combină frigorifică şi că-mi recomandă Ariston sau Samsung care erau 18-20 mil. Vai tu ce coaie blegi ai, hai că m-ai pus la punct. Nu i-am mai zis nimic ca prea se dădea priceput şi începeau mueRile să se simta făcute de băcănie. Că mereu se iau de mine că cică mă dau în spectacol. Pey dacă văd ceva, nu-mi place şi scot 2-3 critici ce vină am dacă vânzătoarele din magazin (şi din Leonardo) sunt cu ochii pe Me şi încep să rânjească? Doar mi-am spus bulina de auz (adică punctul de vedere imbecisto). Ne-am mai zgâit un pic şi-am luat-o spre Media Galaxy. Acolo ne uităm la diverse, Whirlpool cam scoomp, Beko rafturi mai dobitocite decât la Arctic. Şi totuşi punem ochii pe un Beko pân' la urmă, vede şi mama după ce ne-a repetat de 56 de ori că vrea cu 1 compresor ca să consume puţin cică "Aah pey ce facem luăm cu un singur compresor?". Pey n-ai zis domne' că vrei cu 1? Hai cu 2 atunci. Ne mai holbăm la astea de marcă şi nu găsim nimic cu 2 compresoare, să nu fie foarte scump şi să ne şi placă. Era cel puţin 1 de vreo 20 şi ceva de milioane care avea o culoare aşa de kknie....de semăna cu proteza babii. Şi ajungem la cel ales de sormea, arăta foarte bine, avea şi suport de butelii tot ce vrei. Se uită mama...cu 2 compresoare? Pey nu consumă prea mult? Nu luăm mai bine cu 1 compresor? Parcă vroiai cu 2 acu' ce te suceşti? Ea nu că: "Voi aţi zis că cu 2!". Şi l-am p-ăsta pân' la urmă că prea se băşise între 1 şi 2 şi chiar se băşise, noroc că nu era nimeni prin preajmă că dacă ştiam că face aşa nici nu mă mai duceam? Hai la Media Galaxy să ne băşim în ele de frigidere. Bine că n-am fost la aragaze... În altă nu ştiu ce zi mi-a venit mie să ma duc la Ikea cu mătuşika şi cu o verişoară că cică să vadă ea nu-ş ce imbecilităţi şi să ne uităm de biroaie că vroiam şi yo. Şi o luăm frumuşel de la început, am stat să se zgâiască la toate şifonierele şi paturile mai mari decât camera ei ca să vada de toate să se lălăie. Şi găsesc o scurtatură care ducea fix la birouri. Un mic hol care făcea magazinul să para mai mic. Adică nu mai treceai pe la mobilier de bucatarie şi nu mai ştiu ce, era în formă de A. Când am văzut tunelul hai pe aici să terminăm mai repede că mă dureau pişoarele de-mi venea să mă aşez pe veşeurile alea expuse. Nuuu că ea vrea să vadă tot că d-asta a venit. Bine mey şi merem ne lălăim să vadă şi mătuşika toate veşeurile, să pună ochii pe toate imitaţiile de noptiere p care să-şi ţină chiloţii înainte să-i bage-n şifonier, să woow ce masă incapatoare. Şi se face 7 jumate sau 8 nu mai ştiu la ce oră se închide-a ikea. Şi face tanti Voice afirmaţia preferată a clienţilor: "Vă rugăm să vă deplasaţi spre case"...că se închide magazinul etc. Când aude verişoara zbieră aşa de hotărâtă: "AOLOOOO!!!!!!!! SE ÎNCHIDE!!!!!!! HAI MAI REPEDE!!!". De parcă se închideau toate casele şi ne dădeau jandarmii afară. Ziceai că se trezise în plină revoluţie. Ca papagalii de români tâmpiţi care s-au adunat anul trecut la inaugurarea bradului de fier mai ceva ca-n '89. Şi ajungem la casă, ţine ea o pungă goală să bag eu o cană mai din pod aşa şi mă trezesc c-o scapă pe jos şi-o sparge. Cana nu punga, adică punga cu cana! Unde ai văzut tu pungă care să se spargă în felul acesta? Că doar n-am suflat în ea Şi în final mi-am rupt picioarele ca să-şi cumpere ele 3 căni handicapate pe care nu scria nici M, un pachet de lumânărele d-alea parfumate care pun pariu că le foloseşte din an în paşti şi nu mai ştiu ce răhăţel pe care nu mi-l amintesc acu. Singura persoană de lăudat la capitolul cumpărături este o prietenă care a venit anu' trecut în BuCUReşti, m-a plimbat câteva ore bune să-şi găsească nu ştiu ce ţoale. Şi şi-a luat nene cre' că juma' din câte haine am yo în total. Şi nici nu-i lua foarte mult să aleagă. Mie îmi ia mult mai mult, până văd...să-mi placăăăăăăăă.....după ce realizez că-mi place tre' să mă asigur că-mi place şi că n-o să expire plăcutu' prea devreme, să fie comod...şi încep cu mutre până bag vânzătoarea-n boală de ficat. Am văzut odată o geacă destul de ok şi muream de frig. Ehh ce crezi mătăluţă că nu mi-a plăcut la ea? Cheiţa de la fermoar că prea semăna cu o seminţă scuipată-n paharu' de plastic gol adică jumate plin cu coji de seminţe pe care scrie Burger. După ce am văzut cheiţa aia parcă nu mi-a mai plăcut toată geaca.

Aşa că...Sportivu îţi recomandă să te faci că ninge când te invită domnişoara Anişoara la cumpărături. Cauţi o scuză...mă doare capu', handicapu', hemoroidu', mi-am stâlcit leemba-n....."Nuuu!! Nu te-am înşelat!!! Nu cred! Nu-mi amintesc!!!".