Şi io-te domne că veni şi mult aşteptata zi a tocilarilor: 15 septembrie. Prima zi de şcoală. Pac ţac floc moc mă trezesc la 5 ca să plec la 7 să ajung la 8 şi culmea că nici la 8 şi un sfert nu-s în curtea şcolii. Aglomeraţie în autobuze, tramvaie kinderi şi pokemoni tâmpiţi cu ghiozdane în spate, flori în faţă, babe supărate că vezi doamne le-ai strivit nepoţelu'. Dacă moare înainte să ştie ce-i aia 15 septembrie. Aici îmi amintesc cum a fost anii trecuţi c-am terminat slavă domnului cu liceu măsii. Şi toţi mi-au zis să profit că cei mai frumoşi ani...pă drq. Ce-i drept nu-mi pare rău c-am scăpat naibii dă liceu având în vede
re c-am avut numa' tâmpiţi în mare. Şi gagici nema, 3 gravide (pardon 4 adică în tot liceul am avut 5 gravide în total), 2 grase şi încă 2 ţambaliste care zbierau domne de mi se învârtea scuipatul în gură. Culmea tembelismului. Da' să revenim. Ceea ce mă frământă pe mine an de an este veşnica grijă care ţi-o pun părinţii-n cârcă. Mâine e prima zi de şcoală, să-i cumperi flori lu' doamna dirigintă şi să nu cheltui banii aiurea. Da Da Da' de ce trebuie să-i duc flori lu tanti dirigintă? Pey e prima zi de scoala. Aşa şi? Ce e ziua ei? E prima zi când şcoala suportă o greutate sporită de copii idiuoţi care bântuie pe holuri, afumă pereţii şi dau la buşi în vestiare uneori chiar cu doamnele profesoare. Pey prefer să aprind o lumânare în cinstea şcolii decât să-i duc flori lu' tanti dirigintă. Si norocu' meu că în liceu am avut diriginte. Îi mai duceam o sticluţă de Şpriţ în pragul corigenţelor şi cu aia baia. Adică...şi cu asta basta. În schimb în generală am avut dirigintă şi ştiu că am dus flori cam în fiecare an. Îmi dădeau părinţii bani luam cea mai ieftină floare care nu arăta foarte jalnic şi de restu' îmi luam spidermani, mă duceam la sală să joc cantâr. Ce vremuri...
re c-am avut numa' tâmpiţi în mare. Şi gagici nema, 3 gravide (pardon 4 adică în tot liceul am avut 5 gravide în total), 2 grase şi încă 2 ţambaliste care zbierau domne de mi se învârtea scuipatul în gură. Culmea tembelismului. Da' să revenim. Ceea ce mă frământă pe mine an de an este veşnica grijă care ţi-o pun părinţii-n cârcă. Mâine e prima zi de şcoală, să-i cumperi flori lu' doamna dirigintă şi să nu cheltui banii aiurea. Da Da Da' de ce trebuie să-i duc flori lu tanti dirigintă? Pey e prima zi de scoala. Aşa şi? Ce e ziua ei? E prima zi când şcoala suportă o greutate sporită de copii idiuoţi care bântuie pe holuri, afumă pereţii şi dau la buşi în vestiare uneori chiar cu doamnele profesoare. Pey prefer să aprind o lumânare în cinstea şcolii decât să-i duc flori lu' tanti dirigintă. Si norocu' meu că în liceu am avut diriginte. Îi mai duceam o sticluţă de Şpriţ în pragul corigenţelor şi cu aia baia. Adică...şi cu asta basta. În schimb în generală am avut dirigintă şi ştiu că am dus flori cam în fiecare an. Îmi dădeau părinţii bani luam cea mai ieftină floare care nu arăta foarte jalnic şi de restu' îmi luam spidermani, mă duceam la sală să joc cantâr. Ce vremuri...Şi în clasa a treia ţiganu' Bucăţică a venit la şcoală cu un fir de trandafir cules din propria grădină, învelit la capat în hârtie igienică. Probabil credea că se poate inţepa. Mda....toţi râdeam de el şi săracu se uita la noi cu nişte ochi holbaţi ca 2 cepe degerate întrebând foarte nedumerit: "Ce-are mah?" N-are nimic Bucăţică, vii la doamna învâţătoare cu simbolu' ştersului la cur şi zici că ce-are. Nu i-am zis asta că eram prea îngust la minte pe vreme
a aia da cred că i-ar fi prins bine :) Şi mai era şi Mugurel săracu' care mereu îi cumpăra maică-sa cele mai nenorocite garoafe de zici că fusese ţinute în pişat. Le cumpăra de la ţiganci d-astea care vând flori la găleată. Şi când i-am zis odată mă întreba de unde cumpăr eu flori din acestea. Pey de la florăria din capu străzii tale idiotule că parcă nu locuieşti aici. Ahh da nu ştiam, zise el cu gura căscată şi cu ochii holbaţi. C-avea bietu' om un stil de a ţine gura căscată că uneori îi curgea scuipatu' din gură. Şi uite aşa s-au dus toate primele zile de şcoală pentru EU (cum zice o prietenă simpatică) da' sper ca ale voastre să fie duioase :)
a aia da cred că i-ar fi prins bine :) Şi mai era şi Mugurel săracu' care mereu îi cumpăra maică-sa cele mai nenorocite garoafe de zici că fusese ţinute în pişat. Le cumpăra de la ţiganci d-astea care vând flori la găleată. Şi când i-am zis odată mă întreba de unde cumpăr eu flori din acestea. Pey de la florăria din capu străzii tale idiotule că parcă nu locuieşti aici. Ahh da nu ştiam, zise el cu gura căscată şi cu ochii holbaţi. C-avea bietu' om un stil de a ţine gura căscată că uneori îi curgea scuipatu' din gură. Şi uite aşa s-au dus toate primele zile de şcoală pentru EU (cum zice o prietenă simpatică) da' sper ca ale voastre să fie duioase :)
P.S. Nu mă întrebaţi ce caută cap de cretă în poza de deasupra că nu ştiu. Aşa am gasit-o pe gugăl. Uitaţi-vă şi voi în decor: KINDERI :D
Şi tăticu insistent ce poa' să spună? Poate nu mai ai benzină de parcă ai avea trabant şi nu-ţi arată pe bord. NU TACTULE AM BENZINĂ!!!!!!! Atunci poate s-a terminat uleiul că în viziunea lui uleiul în motor se duce ca uleiul sub omletă. Normal dacă la viaţa lui a târşâit numaţ Moskwitch şi Wartburg. Şi cu greu îl convingi că nu merge motorul şi că vorbiţi voi mai târziu ;) Mda la această întrebare nu prea există remediu că oamenii care le pun sunt mult prea duşi. Aşa că tu lasă-i să vorbească şi "vezeţi" de gogoşeria ta (a.k.a. motorul dă dacie lada sau ce rablă nu-ţi porneşte fie ea şi BMW).
