Vrăbiuţa papă...

Mergând pe trotuar se întamplă uneori inevitabil să te întâlneşti cu o vrabiuţă care tocmai serveşte masa. O vezi cât de gingaş ciuguleşte miez de pâine, cozonac, tralala şi o deranjezi în timp ce treci tu pe trotuar ca o nesimţită ce eşti, că pute locu' supt tine. Ia zi mey fetiţo de ce n-o laşi să pape în tihnă? Ţie-ţi place să fi deranjată de la masă? Cu siguranţă nu! Decât dacă te-o satisface mâncarea suită-n gât. Şi atunci, de ce deranjezi vrabiuţa de la masă? De imbecistă ce eşti că de ce să ocoleşti tu trotuarul. Ţi-o fi lene nu? Şi când lucrează un tembel de muncitor la nu ştiu ce etaj de ce ocoleşti şi nu te avânţi victorios să-ţi cadă moloz în cap? Ah...te sperie mai mult molozul decat o amărâtă de vrabiuţă? Pey ar trebui să le comparăm ca să sa-ţi zic vreo două putorişcă ce eşti. În ce constă o bucată de moloz care cade în voie? N-are niciun gram de personalitate, doar cade şi probabil se prăbuşeşte. Are la baza nisip, praf se sfarmă şi nici nu ştii ce-a fost înainte. Pe când vrabia chiar are personalitate şi dacă vrea se cacă-n capu' tău fără să ştii dacă a fost vrabie sau porumbel. Are compoziţie destul de complexă şi dacă o vezi strivită pe drum n-o să-ţi prea facă plăcere....cred yo. În mod normal dacă stai s-o studiezi ţi se învârte stomacul ca un mixer. Şi nu te sperie când e vie te sperie când ajunge total inofensivă. Pey cred că ai probleme mintale dragă:, chiar m-ai depăşit. Felicitări!! Şi când te gândeşti că te sperie o simplă adunătura de praf...Doamne Dumnezeule! Nu eşti zdravănă!

Şi să vezi tu măi dragă ce mi-am amintit yo cu vrăbiuţa asta. În clasele primare am stat în bancă cu un sâsâit (în loc de şase pronunţa sase) pe care-l chema Vrabie Răzvan. Şi-am văzut yo odata pe jos, un marker care îi căzuse unei colege pe jos. Cum am fost învăţat să fiu chitros (aşa era bunicu...) l-am luat şi l-am băgat în ghiozdan că aveam prostul obicei să culeg lucruri picate pe jos fără să întreb dacă nu cumva s-a trezit cineva cu obiecte în minus. Şi se ridică proprietara markerului în picioare spre doamna învăţătoare Violeta Tofan: "Doamna mi-am pierdut carioca!". Sărăcuţa avea o voce de păsărică amărăşteană de parcă pierduse cine ştie ce. Şi Tofanca puse toţi copiii să caute pe sub bănci, toţi temboloizi se făceau că caută (fără virgulă) şi dacă am văzut aşa ştiam că terminata aia o să zică că (tot fără virgulă) sigur i l-a furat cineva şi se apuca să ne controleze. Tofanca să ne controleze. Că n-ar fi fost prima oară, şi-a mai pierdut nu ştiu cine (parcă tot ochelarista asta că era ochelaristă tembela), nu ştiu ce şi ne-a luat pe toţi la controlat :) ca la sexia dă miliţie şi în ghiozdane şi în buzunare. Am pierdut vreo două ore atunci, ne-a luat toată pauza şi tot nu s-a găsit obiectul furat. Să fi fost Bucăţică? Şi pân' la urmă am scos markeru' din ghiozdan şi i l-am arătat lu' Vrabie. Ăsta e? Şi tâmpitu' zbiară spre Tofanca! "L-am găsit!!!" Şi mi l-a luat din mână dacă-mi amintesc bine, de parcă i-ar fi fost frică că-l ascund repede în chiloţi şi iar se pierde. Vine Tofanca la bancă şi întreabă: "Unde era?" Şi urlă Vrabie ca un descreierat arătând cu gegetu' sore mine: "LA EL ÎN GHIOZDAN!! LA EL ÎN GHIOZDAN!!!!". Aşa de două ori ca să fie sigur că aude şi ultimu' gândac care bântuie sub zugrăveală. Dumnezeule!!! Pârâciosu' racului....şi Tofanca se uită la mine ca la un câine care se cacă şi nu ştiu ce-a mormăit printre dinţi. E dinţi...prin proteză. Ba nu mă, avea dinţi că i-a căzut 1 odată şi îi fluiera dantura. Da' acu sigur are proteză. Şi uite aşa cu Tofanca asta. Auzi la Vrabie....LA EL ÎN GHIOZDAN!!! Îţi dai seama ce s-a mai lăudat la bunică-su (ăla care venea să-l ia de la şcoală ca să nu-l bată ţiganii şi stătea mai aproape ca yo, pe mine nu mă lua nimeni) acasă, că ce faptă vitejească a făcut el . Îmi imaginez cum l-a lăudat şi bunică-su la rându' lui: "Bravo fiule l-ai dat în gât!".

P.S. Era să uit să menţionez că şi eu deranjez vrăbiuţele de la masă că doar n-o să ocolesc trotuarul nu? Şi care o fi scuza mea? Pey îmi dau seama că le-am deranjat şi recunosc spre deosebire de voi care nici nu le observaţi. Sper să se caşe o vrabie în capu' vostru sau să vă dea în gât o vrabie sau "Un Vrabie".