joi, 9 iulie 2009

De ale Noastre - Carmen (Part III)

Deci gata am zis până aici! Am fost binevoitor să las baltă o întreagă întâmplare care nu mi s-a mai părut la fel de amuzantă când am avut chef s-o scriu şi-am considerat că n-ar fi prea duios să scriu despre mătuşi-mea pentru atâta lucru. Numa' că ceea ce a putut să producă în ultimele 2 săptămâni de când cu Michael avea să-mi schimbe decizia şi să fiu nevoit s-o includ în 2 articole pe care le merită din plin. Să vezi ce a putut să facă stimabila mea mătuşică acum 2-3 săptămâni. S-a dus drăguţa de ea la Câmpina s-a luat cu treburi şi s-a trezit brusc că s-a făcut 5 şi ceva. 5 după amiaza că doar nu stătea la 4 dimineaţa să facă nu ştiu ce. Şi se grăbeşte ea să strângă toate alea şi o ia spre autogară unde ajunge pe la 6 fără un sfert. Microbuzul era deja în gară, uşa la şofer era deschisă iar şoferu' lipsea. Iar ea dacă ştia că ora de plecare e 6 şi un sfert, în loc să ocupe un scaun şi să lase vorbă cuiva ca să fie totul în regulă, s-a dus pân' la chioşc să-şi cumpere o apă. Minerală sau plată n-am idee, cred că plată cu toate că e foarte posibil să fi fost apă minerală, da' yo zic că era plată. Şi se întoarce ea cu apa în mână şi ce să vezi, îi pleacă microbuzu' de sub nas. De fapt...scuză-mă, vroiam să zic că i-a plecat de sub nas ultimul microbuz din ziua aia că următorul era ziua următoare peste vreo 12 ore la 6-7 dimineaţa. Când a văzut, îngrozită a luat-o la fugă cu bagaju' în mână şi a început să zbiere după un nene pe lângă care tocmai trecea microbuzul ca să-l oprească da' n-a avut cu cine că tâmpitul se uita ca la maşini străine de parcă îi intrase un bondar în gură. Şi a continuat să alerge sperând să ţină roşu ăla mai mult la semafor (care n-a ţinut) şi să-l prindă, că ea se credea la Piaţa Unirii unde stai 2 ceasuri la stop. Şi a rămas drăguţa de Carmen (că aşa o strigăm) cu ochii-n...din câte am înţeles a cam plouat şi soarele nu s-a sinchisit să se facă văzut. Aşa că a luat microbuzul spre Ploieşti pe care a dat 35 de mii şi după ce a ajuns a luat taxiul până la gara de Sud în celălalt capăt al oraşului care a mai costat 30 de mii în loc de 60. Că cică s-a împrietenit cu nişte cucoane şi au luat "un taxi în comun" de au plătit juma juma. După ce a frecat-o la usturoi pe fi-sa Amalia să se uite pe net la mersul trenurilor când ea trebuia să se întoarcă cu maxi a ajuns într-un final la un ghişeu să-şi cumpere biletu' de tren. Că cică vroia rapidu' că era mai eftin da ăla era desfinţat şi că nu stătea ea pân' la 7 juma să ia nu ştiu ce tren şi pân' la urmă a luat intercity de la 7 şi 2 minute care a costat 223 de mii. Poate că n-o fi prea mult pentru curu' tău de moţulişkă da' dacă stai să compari preţul maxi-taxi-ului de 140 de mii cu 288 de mii cât a cheltuit Carmen în total...parcă începi să priveşti altfel. Şi uite aşa a făcut ea un ocol de zile mari, s-a plimbat şi cu taxiul prin Ploieşti şi a ajuns mult mai târziu în Bucureşti. Cel puţin a avut plăcerea de a-şi savura apa plată în intercity care nu cred că era minerală. Şi nu e prima oară! Odată a ajuns la 7 în autogara din Bucureşti când trebuia să se întâlnească cu mama să plece amân2 spre Câmpina şi ghici ce. Microbuzul pleca exact când a ajuns ea şi mama i-a făcut cu mâna pe geam că doar nu era să-i transmită condoleanţe. Cum să-ţi plece mey microbuzu' de sub nas de atâtea ori?? Coming up next: MAICĂL!!!

Un comentariu:

Di spunea...

Am obosit numai citind articolul. Saraca tanti Carmen, cata alergatura.