The Mugurel Identity (Part II)

Ai citit mey prima parte? Partea I e dedesupt Mihai Voievod. Ahaaa articolul de sub, că II-ul ăla nu-i pus degeaba aci deasupra. Şi aici e ca la Rambo, dacă nu vezi unu, în doi nu mai ştii de ce e John aşa de viteaz şi zici că-i filmu' prost că prea o dă în superman. De asta înveţi istorie la şcoală ca să înţelegi de ce nu-şi ia Sportivu bilet. Poc floc, mă înţelegi? Bilet îmi iau alţii că cică "Du-te mă nu-ţi iei tu amendă cu mine!".

Cheia

S-a întâmplat în perioada CS-ului într-o zi de 3 octombrie, ziua lu' Mugurel. Mă sună el...că i-au dat ai lui 20 de mii şi hai că face cinste. Am mers în Connex, ne-am luat câte o oră am jucat...ne-am distrat. Şi hai că mergem pân' la el acasă că nu începeau orele prea curând şi el oricum stătea aproape de şcoală. Avea frumos obicei să bage cheia în uşă şi să dea cu piciorul în ea ca s-o înfigă în broască că intra foarte greu...yală veche. Şi bagă Mugurel cheia în uşă şi yo: "Stai aşa să dau şi yo odată!", că el dădea mereu şi începuse să mi se pară interesant. Stăteam aşa mai într-o parte, dau un picior s-o apăs acolo şi ce să vezi, se rupe cheia domne =)) (partea de sus de rămăse băţu' înfipt acolo) şi Mugurel: "PROSTULEEE!!!!!!!! AI RUPT CHEIA!!!!!!!". Ăla era îngrozit se uita de afară în casă şi yo nu mai puteam de râs! Ce să-i faci mă ce vină am yo. Ahh că cică am dat strâmb, da cine a venit cu ideea să facă pe Van Damme. În fine aveam totuşi o şansă de a pătrunde în locuinţa Mugurelului. Cum stăteam noi afară, un gemuleţ mic de la fereastră era deschis. Bagă Mugurel mâna pe geam se chinuie deschide geamul lung şi îngust şi când e cât p-aci să pătrundă în casă o amintire îl pocneşte peste tâmple. Dacă-l vedeai ce faţă a făcut ziceai că s-a lipit cheia la loc. Mugurel şi-a amintit că avea o cheie de rezervă. Şi intrăm în casă, pe geam şi s-apucă el să caute pe colo pe dincolo în baicătărie...nu e. Şi începe să se sperie, să facă iar faţa aia de tembel dezamăgit care nu durează mult..pentru că Mugurel reuşeşte imposibilul: găseşte cheia de rezervă (nu deschide uşa), era deasupra uşii pe un fel de poliţă improvizată acolo. Era mai fericit decât un star p..care...nu contează. "TADADADAAAAAM!!!" făcu Mugurel şi-o băgă-n broască. Dă-i şi învârte Mugurel fericit...am impresia că nici nu-şi dădea seama ce făcea cu cheia-n broască de fericit ce era. Şi după vreun minut s-a trezit Mugurel la realitate..."Mă ce-are mă?", că prea mestecase în yală şi nimic nu se întâmplase. Când colo, scoate Mugurel cheia şi....nici nu pot să exprim în ce hal am izbucnit în râs. Mugurel:"BĂĂĂĂ!!! S-A RUPT ŞI ASTA!!! Mamăăă!!!". Era Mugurel în ultimul hal de îngrozit. Se rupsese o mică bucăţică din cheie, suficient cât să nu mai deschizi uşa cu ea. Şi când a venit taică-su i-a zis că el a rupt ambele chei, fără să menţioneze că a încercat să facă pe Van Damme maestrul cheilor. În schimb taică-su Van Damme maestrul uşilor i-a arătat o adevărată karată de top. A dat un picior la uşa aia de s-a deschis instant. Şi l-am mai întrebat yo după aia dacă a schimbat yala ceva...ahh că nu a lăsat-o aşa. Uşă fără cheie...dacă erai la Mugurel în casă şi vroiai să te încui puteai, dar numa' în veşeul din curte.

New Age

Într-o zi îl sun pe Mugurel să ne întâlnim să mergem în New Age că nu ştiu ce nu ne mai convenea la Connex. N-aveam niciun ban da' l-am sunat aşa din manie că nu mă mai drogasem de mult cu CS. Cică avea 6000 şi hai că mergem în New Age să-şi ia juma de oră că era 12 mii ora colo şa. Şi ajung la întâlnire cu o mică întârziere de 10 min unde surpriză: Mugurel nu-i. Am stat vreo 5 min şi-am intrat. Era tâmpitu' înăuntru şi se droga la CS acolo ca la balamuci. Şi se joacă Mugurel mai fac şi yo un frag mai joacă Mugurel, se blochează calculatorul dă reset Mugurel şi mai joacă un pic Mugurel, iar se blochează, iar dă reset şi ecranul rămâne negru. Dă Mugurel încă uin reset şi încă unul "Ce-are mă?" palme la unitate, palme la monitor (nu aflase că monitorul n-are de-a face cu restul) şi vine adminul: "Tot nu crezi că s-a terminat??". "Aaaahhh!!!" făcu' Mugurel şi-am plecat la ore că deh...nu mai avea nimeni bani şi pe vremea aia mergeam mai des la şcoală.

Doamna Ţică...

Din clasa a cincea Mugurel n-a mai stat cu mine în banCĂ CĂ ne-a mutat Tofanca în altă clasă şi acolo s-a întâlnit el cu marele prieten Andrei. Nu mi-a picat prea bine la vremea aia da' oricum a fost binişor până prin a şasea când chiuleam ca disperaţii. Apoi prin a şaptea a început să se strice prietenia din cauza lui că făcea pe prostu' şi profita de mine aşa că mă credea pămpălău până când l-am prins şi-am zis gata domne pe cine fraiereşti tu. Şi n-am mai avut de-a face cu el aşa...m-am mai împrietenit cu alţi doi tâmpi. Spre clasa a opta: un meltean Şadurschi şi un koae blegi Puşpană. Tot prin clasa a şaptea când nu mai aveam de-a face cu Mugurel, s-a găsit el să se pună în bancă cu 1 Toni. Şi veni ora de română cu doamna Ţică care abia dacă ştia să zâmbească...femeie serioasă care sigur n-avea de-a face cu perversiunile. Şi se uita ea în catalog, pe cine să asculte pe Plăcintă (Mugurel). Toni avea tema făcută frumos, caietu' căscat pe când Mugurel se uita la pagini goale. Ehh ce crezi că face deşteptul? Citea Mugurel întrebările din carte şi rezolvările de la ăla din caiet. Şi cum stătea Mugurel în dreapta băncii şi caietul lu' Toni în stânga parcă prea citea oblic. Şi se uită Ţică la el: "Unde citeşti tu mă băiatule? Ia vino cu caietul încoace!". S-a făcut Mugurel ardei capia şi s-a dus la Ţică cu caietul. Când colo pauză, îl cheamă şi pe Toni că poate era Mugurel savant şi inventa răspunsurile pe loc. Daaa, de unde c-avea Toni în caiet tot ce răspunsese Mugurel. 2 la amân2!!! Şi ce mai învăţau în disperare prin decembrie să scape de corigenţă. De nu l-a înjurat Toni numa' de morţi şi de răniţi.

Mugurel când şi-a luat-o în cap

Nuuu, nu şi-o ia în cap ca şmecherii îşi ia o placă de gresie în cap. Sau placa de gresie îşi ia un cap de Mugurel în plină figură...depinde cum priveşti. Eram la baie prin a opta şi ne stropeam cu apă yo, Toni, Mugurel, cred că era şi Cârny. Yo eram fleaşcă...că sărise toţi pe mine şi abia mă scremeam la un robinet care nici n-avea cine ştie ce presiune. Şi se adunase apă pe jos, îl prind pe Mugurel şi-l stropesc cât de repede şi de des pot, numa' la faţă până nu ştiu ce s-a întâmplat, ori n-a mai văzut ori s-a pierdut că a alunecat ca prostu' cu adidaşii lui ieftini cumpăraţi din obor sau Europa de s-a lovit cu capu' de gresie. Yo nu mi-am dat seama pe loc şi l-am mai stropit de vreo 4 ori aşa cum era el trântit la pământ până mi-am dat seama că nu mai mişcă. Şi Toni "Stai mă !!". Şi se ridică Mugurel accidentat cu ditamai gâlma-n cap cum păţisem yo în clasa a cincea din prostie. Da' yo măcar încasasem un pumn pe merit, el a căzut ca prostu'. Şi dacă studiez piaţa mai găsesc fraieri care şi-au luat-o în freză din cauza încălţărilor. Că pân' la urmă Boschetaru' desculţ e mai dotat decât dumneata care-ţi faci plinu' din Dragonu' Roşu şi mai ai şi Service de încălţări.

The Mugurel Identity

Ce să mai zic acu'...mă simt ca la sfârşitul unui film. DeConstantin nu mai ştiu nimic. Avea numele ăsta doar aşa ca să primească un trening nou de ziua lu' Elena Ceauşescu că nu-l striga nimeni Costel. Se mai trezea aşa câte-un profesor să-i zică "Aşa mey Costică...Costică te strigă părinţii?". El nu că Mugurel şi de unde vine Mugurel? Nici el nu ştia. Ultima dată l-am văzut prin clasa a noua când am fost la Cârny cu care am vorbit nu demult. Şi ce crezi? Nu s-a mai auzit nimic de Mugurel. De murit n-a murit că l-am căutat pe listele de la BAC şi a picat la vreo două materii (sau una nu mai ştiu). Şi în a doua sesiune a luat la toate materiile da' nu i-a ieşit media 6. Îi mai lipseau vreo 12-16 sutimi. Cât noroc să ai mă? Deh...ăsta-i Mugurel. Sper să mai dau de el că l-am şi visat săptămâna trecută. Şi pe final...tu-i căpăţâna aia Mugurelească de prost ce-a fost 8 ani de zile c-am muncit peste 1o ore la articolul ăsta. Pe bune! Aleluiaaa Mugurele!!!

The Mugurel Identity (Part I)

Mugurelul

Mugurel, Mugurel ce prost e Mugurel! Dar cine este Mugurel? Prin clasa I în primele zile de şcoală aveam să-l cunosc pe stimabil. Stăteam la poartă şi o aşteptam pe soră-mea iar el îl aştepta pe taică-su sau pe maică-sa nu mai ştiu. Am făcut cunoştinţă, am mai schimbat câteva vorbe şi între timp a apărut taică-su să-l ducă acasă că ce departe stătea. Yo dacă alerg şi prind semaforul pe verde nu cred că depăşesc 1 minut de la poarta lui idioată pân' la şcoala aia cretină. Da' aşa erau părinţii lui grijulii. La fel ca bunicul stimabilului Vrabie care avea obiceiul să-l care pân' la şcoală şi înapoi inclusiv în clasa a treia când toţi prichindeii învăţaseră de 1 an drumul spre casă. Diferenţa dintre cei doi era că Vrabie îşi căra singur ghiozdanul lat, comunist şi handicapat pe când Mugurel îşi căra doar hainele şi părul din cap că ghiozdanul era pe umărul lui taică-su. Şi tot aşa mai multe zile vorbeam cu Mugurel la sfârşitul orelor până când el învăţase să se întoarcă singur acasă. I-am spus că şi eu ştiu să ajung acasă dar trebuie s-o aştept pe soră-mea. Şi aşteptam yo de zor şi sormea nu mai venea şi Mugurel că să mă duc singur dacă ştiu. Şi am ajuns acasă, bunicii mei foarte "Bravoo!!! Ai venit singur!". Mă aşteptam să se supere sormea că nu m-a găsit dar s-a bucurat că nu trebuia să mă mai ia în fiecare zi. Şi yo nici nu mi-am dat seama atunci. În fine am rămas prieten bun cu Mugurel după aia s-a îmbolnăvit de nu ştiu ce şi a lipsit o lună. Şi culmea că eram foarte atent când striga catalogul şi nici pomeneală de Mugurel. Cum aşa când Mugurel era cu mine în clasă. Am aflat după aia că-l chema altfel. Nu-ţi spun cum că nu-i frumos să dezvălui identitatea omului. În orice caz avea un nume destul de amuzant. Întreabă-mă personal dacă ţii neapărat să ştii. Şi s-a vindecat Mugurel a venit la şcoală şi când i-a strigat numele Tofanca el a zis prezent şi eu am aflat în sfârşit identitatea Mugurelului. Şi pân' la urmă am fost la el acasă a venit şi el la mine. Ai lui erau super de treabă, când am fost la el mi-au dat să pap. Adică n-aveam o părere proastă despre Mugurel cum aveam despre Aura de exemplu da' sunt nişte faze amuzante care e mişto să le shareuiesc cu mata. Mata nu măta, tâmpitule ce eşti.

Casa, familia şi apucăturile Mugurelului

Mugurel locuia pe strada Horei. Ca să ajungi la el acasă nu era suficient să te duci pe strada respectivă la numărul X. Odată ajuns în faţa porţii aveai o adevărată casă a surprizelor în faţă. Intrai într-o curte unde era un garaj care de fapt nu era garaj sau mi se pare că era garaj care nu era folosit ca garaj. Treceai pe lângă el şi dădeai de un dulău imens care era o tufă de căţea pe nume Linda. Stimabila se purta ca o căţea adoptată din Vietnam am impresia...atâta timp cât a avut bunăvoinţa să mă muşte. Şi din câte am înţeles în curtea aia rămăsese doar 2-3 persoane necompostate din circa 15-20 de persoane (nu circa de miliţie) . După ce treceai de dulău venea şi poarta lu' Mugurel, o nenorocire care a schimbat-o între timp. Casa lu' Mugurel avea 2 intrări: o uşă prin baie şi alta prin baicătărie, care era cea mai folosită. De ce se numea baicătărie? Pey pentru că baicătăria era foarte îngustă şi cum te uitai înainte pe partea stângă puteai să observi diverse electrocasnice împreunate ca la Altex: o chiuvetă, lângă chiuvetă, un aragaz, lângă aragaz o maşină de spălat Ardo apoi un cazan de încălzit apa şi o cadă. În fundul baicătăriei un bufet iar pe dreapta mai încoa' vis-a-vis de aragaz o masă unde se putea mânca, se putea pune mortul pe ea şi probabil că se făcea şi sex deşi nu prea cred că oamenii ăştia erau aşa mai de la ţară cu bun simţ. Noi ăştia de la oraş suntem cu perversiunile sexuale. Şi tot în baicătărieee...nu, veşeul nu era în baicătărie, veşeul era în curte. Dacă ploua te duceai cu umbrela sau aşteptai să nu mai plouă sau făceai şuşu în cadă dacă asta era tot ce vroiai. Şi oricum era mişto făcut zidit să reziste la cutremur, nu cocioabă d-aia în fundu' grădinii (că nici n-avea grădină) de te ia furtuna cu tot cu coşmelie. Şi se putea trage şi apa, deci nu era căcăstor. Plus că era foarte economic, atâta timp cât nu stătea în casă cu tine să-ţi pută puteai să tragi apa mai rar. Da' nu foarte rar că dacă se înfunda n-ai făcut nicio afacere. Din baicătărie se intra într-o sufragerie zic yo care el nu că cică-i dormitor unde era un pat, un tembelizor naşpa şi o sobă. Adică avea mai multe dar le menţionez şi yo pe cele importante. Apoi venea holul unde stătea frigiderul şi dormitorul care el cică-i sufragerie. Asta după câţiva ani când şi-a luat mobilă şi şi-a aranjat casa cât de cât. >>Ai văzut că dacă dai click pe schemă se face mare da? Cum nu râzăreaţo? Pey pentru cine le-am făcut? Ahaa...pentru România!<<>

Jocul Terminator

Prin clasa a treia mi-a cumpărat taică-miu un joc pe televizor Terminator. Oare de ce se numea JOC PE TELEVIZOR? Mugurel nu s-a prins. L-am pus lângă televizor şi m-am întins în spatele lui (tembelizorului dăăă) să înfig mufa în spate, timp în care Mugurel mă întrebă: "Şi unde se vede?". Unde să se vadă? ÎN CUR! Nu i-am zis asta atunci că eram foarte cuminte şi nu vorbeam urât, da' asta i-aş fi spus acum. Mda...mai am şi acum jocu' ăla cretin care din kkte din scuipate nu mai merge şi când am văzut ce fir puteau să aibă gamepadurile alea care în instrucţiuni scria că le zice joystickuri, mi-am făcut cruce ca Turcu de la Dinamo. D-asta mi-am spart yo ochii ani de zile că era firu' scurt nu că nu existau LCD-uri. Pey uităte mă nene câta firu are comparativ cu un gamepad de PS2. Zi tu că nu-i maţ tranşat. Şi nu mă lua cu faze de genu' pey când a apărut mă PS2, că yo mi-am luat Terminator în 98 şi PS2 a apărut în 2000. Înţelegi mă expiratule? Dacă era după mintea ăstora care le-au inventat, prin '80 lanţul de la veşeu trebuia să aibă vreo 20 cm. O bună afacere ce-i drept...se vindeau mai multe taburete. Ştii ce-i ăla nu? Scaun fără spătar temboao.

KKTul

În clasa a doua am fost acasă la Goga, unu cu care mă împrietenisem atunci pe lângă Mugurel. Că Mugurel era aşa mai pămpălău şi încercam să mai vorbesc şi cu alţii. Şi ne jucam noi acasă la ăla în sufragerie până se găseşte un damf de căcat să ne pocneasCĂ CĂile nazale. De unde măh? De la 1 metru de Mugurel...zăcea ditamai kktul de 10 cm, proprietatea câinelui. Cred că avea şi acte pe el. După ce l-a luat cu făraşul şi l-a aruncat de la balcon ce crezi că putea să facă stimabilu' Goga? Caterincă de Mugurel că l-a văzut şi-ăla ce prost era. I-a pus făraşu-n cap de l-a umplut de kkt şi-a fugit în casă. Şi-a pus Mugurel mâna-n cap, s-a umplut de kkt pe gegete...şi încerca să mă mânjească pe mine. Făcuse o faţă.... Apropo ştii pe ce stradă stătea Goga? Pe strada cu Nicu Dărâmatu' :)

Poza cu clasa

Tot prin clasa a treia sau a patra trebuia să facem poză cu clasa. Toţi eram îmbrăcaţi cât de cât elegant iar Mugurel venise în treningul pe care-l purta zi de zi de când începuse anul şcolar. >>Că aşa făcea Mugurel venea de la începutul anului cu un trening şi o pereche de adidaşi pe care-i purta până primea de Moş Nicolae un trening nou şi-şi mai lua nişte adidaşi prin martie când băga bocancii la naftalină. Nu era omu' prea avut da' şi când minţea c-a schimbat 4 adidaşi în vacanţă...să mori tu şi restul anului porţi o singură pereche? Şi îi mai şi lipeşti cu prenadez.<< Când l-a văzut Tofanca (te-ai prin că învăţătoarea are numele ăsta cretin da?) l-a trimis acasă să se schimbe şi a venit într-o cămaşă şi nu mai ştiu ce. Când am primit pozele ce să vezi, Mugurel lipsea. Mă uit în poză după Mugurel, unde-i Mugurel. Când colo apare şi Mugurel, adică doar capul lu' Mugurel. A stat deşteptu' în spate de tot chinuit pe vârfuri cât să apară şi el în poză. Putea să fie şi-n curu' gol că nu observa nimeni. Şi nici în timp ce se făcea poza că toată lumea era belită la por...fotograf nu l-a curu lu' Plăcintă. Mi-a scăpat nu? Mdaa ăsta era numele lui de familie. În schimb Bucur a apărut în prim plan îmbrăcat ca la stadion. Pe el nu l-a trimis Tofanca acasă că deh...fusă mai şmecher.

Corvettu'

În altă zi a venit Mugurel la mine împreună cu fra-su Gică, că avea şi frate. Şi ne jucăm noi cu maşinuţe până la un moment dat când iese bătaie cu maşini. Aşa la mişto că ne distram nu ne certam. Şi arunc yo la maşinuţe aruncă ei şi pun mâna pe un Corvette de fier decapotabil care avea 100 grame ca popa. Când îl văd ahh asta e prea mişto ca s-o arunc, o pun deoparte.

Şi continui să arunc la maşinuţe până mă trezesc că lipseşte Corvettu' de lângă mine pe care-l pusesem bine. Mă uit în stânga-n dreapta unde e mă? Gică tu l-ai luat? Când colo Gică avea o faţă îngrozită. Mă uit la Mugurel...era trântit la pământ cu mâinile-n cap. Mă duc la el să văd ce-a păţit, sânge!! Îi dădusem cu Corvettu-n cap. Şi Gică: "Prostuleee!!! I-AI SPART CAPU!!!". Să dau cu spirt ceva nuu că nu ştiu ce. Şi-a dat prostu' cu apă de parcă rezolva ceva. Pe cât am săpat după petarda aia de joc Terminator să pun o poză cât mai autentică am găsit şi Corvettu'. Da, ăsta e Corvettu' cu care i-am spart capu' lu' Mugurel. Mă aşteptam să fie cât un mp3 în jur de 50 de grame şi când colo...fără să exagerez îţi zic că telefonul de lângă e mai uşor cu câteva grame. Îţi dai seama că dacă-l nimeream în tâmplă îl omoram fără să fie vina mea?! Adică yo am aruncat la ţintă sau el a încasat în freză? Oricum nu făceam yo puşcărie şi dacă făceam ieşeam până acu. În fine, dacă te mai uiţi odată la poză parcă nu poţi să nu te întrebi cum o fi să-ţi iei un telefon în cap? Mugurel ştie :))

Mugurel Rezistorul

Altă dată am tras în el cu puşca cu bile. Se tot lăuda că rezistă şi i-am tras în picior. A ţipat da' cică a rezistat. Unde ai rezistat mă dacă ai ţipat? Adică n-am înţeles ce însemna la el să nu reziste. Să înceapă să plângă, să cadă la pământ sau să nu mai meargă? Cel puţin l-a dobărât Corvettu', la ăsta chiar n-a rezistat. E logic că se ştie: Nicio gagică nu rezistă la Corvette poţi să agăţi pe oricine. În fine era destul de rigid Mugurelul că nu l-am prea văzut să plângă. Nu l-am împuşcat cu pistolul l-am împuşcat cu o puşcă care din câte-mi amintesc am dezmembrat-o să văd cum arată pe dinăuntru şi n-am mai ştiut s-o fac la loc. Dar cel puţin l-am împuşcat pe Mugurel.

CS-ul, temele şi caramelele

Prin clasa a cincea a început mania Counter Strike. Cum aveam 5000: "Mugurel ai 5000?", "Daaa, mergem în Connex?". Şi mergeam la o sală unde era 10 mii ora şi jucam juma' de oră ca disperaţii. Când aveam 20-30 de mii cumpăram caramele şi ne luam şi câte 2 ore. Şi ştiu că odată se juca Mugurel CS şi yo aşteptam să se elibereze un calculator. Şi îi dau o caramea lu' Mugurel, o ia o desface şi o bagă în gură. Pe următoarea o desfac şi i-o dau, se uită la ea şi o bagă-n gură. Pe următoarea i-o dau ambalată, o ia şi o bagă-n gură. Mă uit la el, "Ce faci mă o mănânci cu ambalaj?". Trebuia să-l las să sugă acolo că cine ştie când îşi dădea seama. El foarte mirat cum avea obiceiul să fie de multe ori: "Aaaaah credeam că mi-ai desfăcut-o!". De foarte multe ori Mugurel era foarte mirat când afla lucruri noi şi avea obiceiul să exclame: "Ahh Daaa???". La fel de mirată era şi maică-sa la şedinţă când afla că e în pragul corigenţei de vreme ce ştia că Mugurel învaţă. Dar Mugurel nu învăţa, Mugurel făcea teme şi ce teme făcea....la fizică cel puţin copia probleme rezolvate făcute în clasă şi cică şi-a făcut tema. A mers şmenu' de multe ori până s-a prins Froneasca (aia dă fuma cu alea de servici şi horcăia ca vita la ore) odată că tema trebuia să aibă un tabel, puncte puncte şi nu ştiu ce linii tâmpite iar el avea probleme cu teoreme. Şi i-a dat şi lui 4 în sfârşit că prea bine o ducea. Şi la matematică inventa el rezolvări ca să fie tema făcută că ce conta. Şi mai făceam şi împreună teme de astea, la ştiinţe (în clasele primare) când ne-a dat de copiat 5 pagini noi am scris pe sărite cât să pară tema făcută. Toată clasa făcuse aproape 4 pagini noi aveam doar 2 şi alea scrise lăbărţat de se uita Tofanca tssssk că-i prea puţin. Pey ce vrei femeie? Un şut în dulapul ăla(i-aş fi zis acu)?! Şi pe câte prostii scria Mugurel cel puţin scria foarte frumos. Cred că avea cel mai frumos scris din clasă ceea ce este foarte bine. Om ordonat nu căscat ca mine.

Viaţă de NFS/Counterist

Şi ne-am tot dus la săli să jucăm CS ba prin Connex, New Age şi pe stradă la Mugurel la o tanti neagră pe care o chema Fifi. Avea niste jafuri de calculatore (3 la număr cu monitoare de 15" şi 1 cu un monitor de vreo 12-13") pe care abia mergea NFS II şi Counter Strike în reluare dacă mai băgai şi boţi. Sau nici n-avea boţi, nu mai ştiu. Şi mai venea fra-su' lu Mugurel, Gică şi îi zicea lu' Fifi aşa mai în şoaptă: "Fifiiii!! Mă laşi şi pe mine cinci minute?" şi Fifi zicea: "Yo numa' pă bani dau yo numai pe bani!", aşa de două ori ca să auzi bine. Normal că numa' pă bani dai că doar nu dai pe servicii...nu mai ştiu cum arăta că eram mic atunci şi nu mă uitam la forme. Şi după o vreme a plecat Fifi şi-au venit alte specimene care se holbau la yo ca la felu' 12,5 când jucam NFS. Îmi făcea observaţie dacă i se părea că apăs prea tare pe butoane, că vai doamne se strică...totuşi nu erau joystickuri de Terminator.

Ghiozdanul lu' Mugurel şi chiulul în exces

Când mergeam la săli Mugurel avea un ghiozdan în toate culorile care îi mai şi plăcea. Roşu, albastru, galben şi verde asortat frumos cu un trening gri şi nişte adidaşi tot gri sau...da' ce contează adidaşii. Şi când l-am întrebat de ce şi-a luat ghiozdan multicolor mi-a spus că i l-a cumpărat maică-sa. Cred că vedea aia alb-negru când i l-a luat sau o fi fost vreun soi de daltonistă. Aşa...şi am început să chiulim ceva de speriat. Luni marţi miercuri eram în Connex joi când erau orele uşoare la şcoală, apoi vineri chiul. Luni iar chiul şi ne-au prins nişte colegi în Connex care căutau şi ei calculatoare libere. De marţi gata domne că ultima zi şi de miercuri mergem la şcoală. Ce să facem mă că miercuri ne-a luat diriginta de urechi: "Credeam că sunteţi bolnavi şi când colo voi eraţi la CALCULATOARE!!", pronunţat într-un fel aparte. Era logic şi oricum ne depista cât de curând că prea se îmbolnăveau *** (Sportivu) şi *** (Mugurel) pe sărite în aceleaşi zile. Sunat părinţii, 9 la purtare, notă foarte bună faţă de 7-ele din clasa a noua luat din acelaşi motiv.

Sticle şi Băutul din Sticle

Obiectul de îi zice Sticlă reprezintă tovarăşul preferat pentru o mare parte a poporului român. Cuvântul Sticlă apare de cele mai multe ori în diverse discuţii şi certuri. Nu cred că există tembel care să nu fi auzit expresii de genu: "Dă-mi sticla te rog frumos! Lasă-mi sticla, pune-mi-o-n gură!! Da' de ce mi-ai spart sticla firaţai...gata ţi-o împuşc jegosule, nenorocitule cum eşti!!!". ETC că n-o să abordez acum subiectul beţivul care fără să nu se îmbete a căzut şi-a băut fără să bea neştiind cum a ajuns pe podea. E vorba de sticle şi nu toate sticlele, doar cele importante că cele în formă de flotor de veşeu de la nu ştiu ce suc cu gust de spirt portocaliu n-au importanţă dacă n-au făcut istorie pe care s-o ştiu şi eu.

Prima ar fi sticla de sticlă comunistă cu capac de staniol din care curgea tot laptele dacă o ţineai invers. Că cică alea erau sticle de lapte. În acelaşi timp sifoanele aveau în componenţă o sticlă de tablă care cântărea câteva kg bune de zici că era cazan de ţuică. Se umplea cu sifon şi nu se remarca mare diferenţă de greutate întrucât sifonul era mai uşor decât sticla sifonului. Şi în rest erau sticlele standard de 1L sau 2 cu formele lor neinteresante. Nu erau aşa Sexy ca astea noi cum e sticla de Pepsi la 2L care mi se pare cea mai arătoasă. Şi totuşi sunt mult mai încântat de sticlele de 2.5L de la Pepsi. Că nah...sticla cu juma' de litru de suc rămas e mai bună decât sticla sexy de 2L goală. Revenind la astăzi ajungi pân' la urmă la chioşc să-ţi iei o cola şi te uiţi ca o pupăză că sticla de jumate are prea puţin suc.Ce-ar fi să mai pui 1 leu şi să-ţi iei de 1L? Ah da' stai aşa că poţi să mai pui încă 1 leu şi-ţi iei de 2L juma' cât să şuşui o canistră de benzină..Ok, şi cine cară cu cârca o sticlă de 2.5L? Mai ales gajicile care se dau înapoi şi când vine vorba de o punguţă cu caramele. Şi culmea...cum nu le convine ceva, forţa muşchilor se triplează şi-ţi arde o palmă de-ţi lasă ditamai ştampila pe mutrălău.

Lăsând la o parte sticlele, ajungem la băutul din sticle care reprezintă contactul se..ăăh...contactul dintre botul uman cu cel sticlal. Un proces destul de complex care de multe ori necesită o mică tactică. Uite, dacă iei o sticlă standard de 1-2-2.5L trebuie s-o înclini într-un fel anume ca să nu rămâi fără aer că adio băutus...tre' să sticla jos şi sticla sus. Şi poţi să-i zici că-i prost făcută? Neah, mai degrabă că nu-i frumos să bei din sticlă dar nici nu poţi să umbli cu cana după tine. Şi dacă m-apuc să-i menţionez şi pe derbedeii ăia care pun sifonu-n gură si apasă pe acceleraţie...ce poţi să mai zici ? Urmează stilul botului prigat care este ceva mai mare decât cel standard. Este mai uşor să bei, dar parcă prea se mulează pe botul tău de ţi-l încleie în întregime şi tot ai impresia că te transformi într-un jeleu. Apoi vine cea mai tâmpită sticlă din lume. Eh sticlă...butoiul ăla de 5L care găzduieşte apa plată. Ah dar stai aşa că la ăla îi zice bidon. Şi totuşi se poate întampla să te trezeşti cu o sete nebună, pahare/căni lipsă şi-un bidon de 5L cu apa plata jumate gol. Hai că ar merge...Duci sticla la bot încetişor îţi ţii respiraţia şi hai lichidule...până realizezi că te sufoci, apa e departe şi setea vă desparte. A doua încercare este de obicei misiune îndeplinită pe jumătate. Reuşeşti să bei dar nu reuşeşti să bei cum ai fi vrut să bei. Cum intră în contact cu limba apa se prelingeduios în jos precum o cascadă, de pe guritţă pe bărbiţă, pe gâtlej şi printre...ştiu că-ţi place gagico dar prea e nepoliticos în public. Şi mai există sticlele care au în capac o suzetă d-aia ca la biberon cu care bei mai uşor dar se cam încleie locuşorul în care pui botul şi se mai întâmplă să pui cârnăciorii (degeţelele) şi să te înclei. Da' n-are nimic că dacă ţi-e sete bei cam din orice. Şi să nu uităm că s-a inventat şi paiul care este cel mai folositor dintre toate.Poţi să bei suc cu paiul, poţi să bei mai puţină bere cu paiul, poţi să bei ciorbă cu paiul (până nu se înfundă), poţi să scuipi pe careva cu paiul şi poţi să faci foarte multe obraznicii cu paiul. Cu paiul nu cu paul.

Cu "Hotărâtele"...la cumpărături

Ehh ia zi lu' Sportiv de câte ori ţi-a venit să te aşezi în cur pe jos într-un magazin sperând că Cel de Sus va face o minune pentru tine? Poate că de -15 ori... le-a venit altora în jurul tău pe când te chinuiai să-ţi găseşti o pereche de balerini cretini. Sau poate de zeci de ori. Când ai fost cu mamiţica la carfur (fără e şi fără o), sau cu bunicuţa la farmacie (care nu-şi mai amintea nici pentru ce se afla acolo), sau când se găseşte o minte creaţă cu apucături tembelistice să se dezlănţuie când ţi-e ciorapu' mai colorat şi mai dungat (lumea mai dragă). >>Măi dacă ai ştii cu ce ciorapi sexy m-am ales acu o lună... Sunt albi şi au 4 dungi roşii. I-aş purta în fiecare zi dar nu se prea poate. Că se împut, tre' să-i spăl şi dacă-i uzez aşa non-stop îţi dai seama că-mi ies cartofii prin ei în nicio lună că yo mai umblu în ciorapi prin casă. >>Având în vedere că am numa' fomei p-aici cu excepţia lu' tata şi-a lu' motanu' ăla limbeest poţi să-ţi imaginezi ce înseamnă mersu' la cumpărături ţinând cont şi de faptul că uneori este inevitabil. Adică ştiu şi yo ca toată lumea (aproape) că-ţi trebuie toată rabdarea din lume ca să mergi la cumpărături cu ele şi poate au nevoie de o părere. Numa' că uneori se mai schimbă lucrurile.

Pey spune-mi şi mie ce faci când te duci la carfur cu mamiţica şi te trezeşti că se zgâieşte juma' de ceas la 2 odorizante de veşeu neştiind ce să aleagă. Nu-ţi vine să te scobeşti în nas la camere să te admire ăia în toată splendoarea? Nu-ţi vine că vai doamne ţi-e ruşine şi începi să te simţi jucând într-un film porno. Ce diferenţă poa' să fie între 2 odorizante de veşeu? Te uiţi la aromă, la preţ şi la mai ce? La formă? Te uiţi la el cât te kaşi? Ce altceva te mai poate interesa de tre' să te beleşti atâta? Sau îl asculţi cu urechea? O fi ou kinder şi-ţi dă şi jucărie cu care să te joci cât stai pe veşeu. N-ai să vezi aşa ceva, crede-mă. Sau crezi ce vrei temboloidule. Şi ce faci? Te uiţi la dânsa holbându-se sau îi zbieri în timpan? Eu am păţit-o şi-am ales a doua variantă. Ce să mai zic de discuţiile de la mesele de Paşti şi de Crăciun care se desfăşoară la bunica când se laudă ai mei cu ce TOBĂ/Şuncă/PASTRAMĂ/Salam bun extraordinar au cumpărat de la Ana şi Cornel din Câmpina sau de la nu ştiu ce magazin extraordinar.

Şi se laudă nene cu atâta patimă cum se laudă alţii cu maşini, sisteme home cinema, plasme şi alte halea... În altă zi similară primesc un telefon de la aceeaşi mamă care mă invită în oraş să luăm frigider. De când am auzit telefonul puteam să jur şi să înjur că era dânsa care avea să mă invite colo şa. Mă sună şi sormea să-mi zică acelaşi lucru la un interval relativ scurt. Se stricase frigiderul de vreo 2 săptămâni şi mai fusesem odată să ne uităm da' n-am luat că cică nu prea aveam finanţe şi mama: "Las' că nu s-a stricat de tot! Putem să-l mai ţinem!". Ce dacă frigideru' se transforma în cuptor cu microunde? Congelatoru' şi mijlocu' (c-avea 3 uşi) încă mai funcţionau deci hai să-l mai ţinem. Până a început să pută tot holul şi să mormăie motoraşu' ca o mâţă nescuipată-n cap. Atunci s-a îngroşat porumbu' (gluma) şi aolooo hai să facem comandă. Şi mă întâlnesc cu sormea şi mama la Unirii. Sormea cică ştie exact ce model să luăm: Arctic cu 2 compresoare. Mama: "wuuu ce bine c-ai venit!" ca să-mi dau şi yo cu parerea. N-a făcut mama "wuuu" că numai EU ştiu să fac "wuuu!!!" cu style. Şi hai să ne chiombim. Merem în Altex şi descos pe 1 tâmp despre 2 compresoare. Îl intreb ce frigider îmi recomandă cu 2 compresoare sau cu 1? Îmi zice deedeeotul că nu există frigider cu 2 compresoare, doar combină frigorifică şi că-mi recomandă Ariston sau Samsung care erau 18-20 mil. Vai tu ce coaie blegi ai, hai că m-ai pus la punct. Nu i-am mai zis nimic ca prea se dădea priceput şi începeau mueRile să se simta făcute de băcănie. Că mereu se iau de mine că cică mă dau în spectacol. Pey dacă văd ceva, nu-mi place şi scot 2-3 critici ce vină am dacă vânzătoarele din magazin (şi din Leonardo) sunt cu ochii pe Me şi încep să rânjească? Doar mi-am spus bulina de auz (adică punctul de vedere imbecisto). Ne-am mai zgâit un pic şi-am luat-o spre Media Galaxy. Acolo ne uităm la diverse, Whirlpool cam scoomp, Beko rafturi mai dobitocite decât la Arctic. Şi totuşi punem ochii pe un Beko pân' la urmă, vede şi mama după ce ne-a repetat de 56 de ori că vrea cu 1 compresor ca să consume puţin cică "Aah pey ce facem luăm cu un singur compresor?". Pey n-ai zis domne' că vrei cu 1? Hai cu 2 atunci. Ne mai holbăm la astea de marcă şi nu găsim nimic cu 2 compresoare, să nu fie foarte scump şi să ne şi placă. Era cel puţin 1 de vreo 20 şi ceva de milioane care avea o culoare aşa de kknie....de semăna cu proteza babii. Şi ajungem la cel ales de sormea, arăta foarte bine, avea şi suport de butelii tot ce vrei. Se uită mama...cu 2 compresoare? Pey nu consumă prea mult? Nu luăm mai bine cu 1 compresor? Parcă vroiai cu 2 acu' ce te suceşti? Ea nu că: "Voi aţi zis că cu 2!". Şi l-am p-ăsta pân' la urmă că prea se băşise între 1 şi 2 şi chiar se băşise, noroc că nu era nimeni prin preajmă că dacă ştiam că face aşa nici nu mă mai duceam? Hai la Media Galaxy să ne băşim în ele de frigidere. Bine că n-am fost la aragaze... În altă nu ştiu ce zi mi-a venit mie să ma duc la Ikea cu mătuşika şi cu o verişoară că cică să vadă ea nu-ş ce imbecilităţi şi să ne uităm de biroaie că vroiam şi yo. Şi o luăm frumuşel de la început, am stat să se zgâiască la toate şifonierele şi paturile mai mari decât camera ei ca să vada de toate să se lălăie. Şi găsesc o scurtatură care ducea fix la birouri. Un mic hol care făcea magazinul să para mai mic. Adică nu mai treceai pe la mobilier de bucatarie şi nu mai ştiu ce, era în formă de A. Când am văzut tunelul hai pe aici să terminăm mai repede că mă dureau pişoarele de-mi venea să mă aşez pe veşeurile alea expuse. Nuuu că ea vrea să vadă tot că d-asta a venit. Bine mey şi merem ne lălăim să vadă şi mătuşika toate veşeurile, să pună ochii pe toate imitaţiile de noptiere p care să-şi ţină chiloţii înainte să-i bage-n şifonier, să woow ce masă incapatoare. Şi se face 7 jumate sau 8 nu mai ştiu la ce oră se închide-a ikea. Şi face tanti Voice afirmaţia preferată a clienţilor: "Vă rugăm să vă deplasaţi spre case"...că se închide magazinul etc. Când aude verişoara zbieră aşa de hotărâtă: "AOLOOOO!!!!!!!! SE ÎNCHIDE!!!!!!! HAI MAI REPEDE!!!". De parcă se închideau toate casele şi ne dădeau jandarmii afară. Ziceai că se trezise în plină revoluţie. Ca papagalii de români tâmpiţi care s-au adunat anul trecut la inaugurarea bradului de fier mai ceva ca-n '89. Şi ajungem la casă, ţine ea o pungă goală să bag eu o cană mai din pod aşa şi mă trezesc c-o scapă pe jos şi-o sparge. Cana nu punga, adică punga cu cana! Unde ai văzut tu pungă care să se spargă în felul acesta? Că doar n-am suflat în ea Şi în final mi-am rupt picioarele ca să-şi cumpere ele 3 căni handicapate pe care nu scria nici M, un pachet de lumânărele d-alea parfumate care pun pariu că le foloseşte din an în paşti şi nu mai ştiu ce răhăţel pe care nu mi-l amintesc acu. Singura persoană de lăudat la capitolul cumpărături este o prietenă care a venit anu' trecut în BuCUReşti, m-a plimbat câteva ore bune să-şi găsească nu ştiu ce ţoale. Şi şi-a luat nene cre' că juma' din câte haine am yo în total. Şi nici nu-i lua foarte mult să aleagă. Mie îmi ia mult mai mult, până văd...să-mi placăăăăăăăă.....după ce realizez că-mi place tre' să mă asigur că-mi place şi că n-o să expire plăcutu' prea devreme, să fie comod...şi încep cu mutre până bag vânzătoarea-n boală de ficat. Am văzut odată o geacă destul de ok şi muream de frig. Ehh ce crezi mătăluţă că nu mi-a plăcut la ea? Cheiţa de la fermoar că prea semăna cu o seminţă scuipată-n paharu' de plastic gol adică jumate plin cu coji de seminţe pe care scrie Burger. După ce am văzut cheiţa aia parcă nu mi-a mai plăcut toată geaca.

Aşa că...Sportivu îţi recomandă să te faci că ninge când te invită domnişoara Anişoara la cumpărături. Cauţi o scuză...mă doare capu', handicapu', hemoroidu', mi-am stâlcit leemba-n....."Nuuu!! Nu te-am înşelat!!! Nu cred! Nu-mi amintesc!!!".

Pungi, Punguţe şi Roţi de Cărucior

Există două categorii de oameni închişi la minte. În prima categorie intră de obicei fomei care când îşi fac bagajul sau cumpărăturile ţin neapărat să care 15 punguţe, 16 gentuţe fără să le ducă capu' că nici nu le ajung castraveţii de la crengi (gegetele) să le agaţe pe toate deodată. Şi uite aşa ajung ţambalistele acasă foarte revoltate: "Dragă unde-i punguţa cu caramele? Da' jeleurile cui le-ai lăsat? Pey nu le-ai luat tu? N-ai zis că le iei tu? Eşti sigură că le-am cumpărat? Eşti sigură că nu le-am mâncat pe drum?", fără să le treacă prin cap: "Eşti sigură că nu le-am pierdut pe drum?". Că deh, ele sunt cu capu-n pungă de când lumea. Nu ştiu exact în care pungă, presupun că una din cele 15-16 cu excepţia celor pierdute pe drum. A doua categorie cuprinde persoanele care au în minte un număr fix de pungi pe care nu-l depăşesc niciodată pentru a nu uita vreo punguţă pe cine ştie unde. Numărul fix ales este de obicei 2 ceea ce înseamnă că persoana respectivă îndeasă toată marfa în maxim 2 pungi imense. Exemplul perfect este tăticul care nu-ţi dă nici de-un covrig în schimb te roagă politicos: "Hai Ghiorghiţă să mă ajuţi la cumpărături!". Şi te duci cu el să faci o faptă bună cică şi te cam duci degeaba că te pune să te uiţi după cartofi, roşii ieftine când tu n-ai habar care-s preţurile. Mai degrabă te uiţi pe jos să nu calci pe-o coajă de banană că aşa-i la piaţă. Şi când îl vezi îndesând cu disperare zeci de kg în două pungi pe care le crede rezistente parcă lucrurile încep să devină interesante. Te-a cărat tembelu' după el să-l ajuţi şi când colo...pe tine te îndoaie şi-o toartă. Pey dacă-i prost....să care singur. În drum spre casă când te oftici de zor că te-a plimbat degeaba printre toţi ţăranii care mai de care mai bulangii şi ţi-a mai făcut şi capu' petardă cu vai ce s-au scumpit oole şi aolo n-am mai găsit ceapă, se întâmplă un fenomen. Fenomenul care te face util. Fenomenul pe care tac-tu' nici nu-l anticipa. Aha, se rupe o pungă. Fă-te util şi prinde oole care s-au scumpit, ai grijă de roşiile care s-au storcoşit şi adună cartofii care se rostogolesc nestingherit pe trotuar. Oloooo isterie....tac-tu ar fi în stare să-i adune pe toţi şi toate cu o a treia mână pe care nu ştie de unde s-o scoată şi într-un final se abţine urlând la tine. De fricĂ cĂ dacă scapă traista ruptă cu tot conţinutul pe care s-a chinuit să-l salveze. Plus că începe să-i meargă mintea; are o traistă neruptă în cealaltă mână care poa' să cedeaze de bine ce-a realizat că sora ei a cedat. Şi fă ce faci de pescuieşte tot şi suportă-l şi pă tactu care te face idiot, cretin şi prost că n-ai fost în stare să-l ajuţi.

În aceeaşi categorie intră şi gagicile care-şi prepară un geamantan imens pentru o amărâtă de excursie. Şi când să tragă de el...."Iuby!!! Mă ajuţi un pic şi pe mine?". Şi dacă stai să deşerţi geamantanul ăla cretin îţi garantez că n-o să găseşti nimic folositor. 10 tricouri pentru 5 zile că dacă împrăştie meniul pe tricou în fiecare zi, să aibă rezervă. Ciorapi în toate culorile, chiloţi în toate culorile asortaţi cu ciorapii în toate culorile. Creme de toate felurile, diluanturi, oje, rimeluri, creioane colorate cu care se machiază cică. Ce mai, penar de gradiniţă, mai lipseau acuarelele. Şi nici gând să găseşti vreun sul de hârtie igienică sau un pachet de Durex. Las' că prostu ăla care mi-a cărat bagajul n-are doar muşchi, are şi bani. Şi bineînţeles că pe lângă geamantan mai apar punguţe, gentuţe. Pey ce credeai că scapi aşa cu portbagajul gol pe jumătate? Hă! Poate la pensie şi nici atunci că punguţele vor fi înlocuite cu un cadru, baston sau alt obiect similar.

Tot aici găsim şi cele mai amuzante protagoniste: BABELE!!! Babele cu cărucioarele! O babă care pleacă de acasă cu căruciorul de cumpărături după ea are 3 modalităti de a se întoarce. Cu căruţul gol, fără căruţ sau cu pană la căruţ.

- Prima babă este de o scleroză rar întâlnită, precum Clementina. Este atât de răsărită la cap încât este absolut sigură că Planeta pe care staţionează se numeşte Antena 1. Pleacă frumuşel de acasă cu căruţul gol după ea. Face ce face se duce spre piaţă, îşi aminteşte că uită să-şi amintească ce să uite şi se trezeşte înapoi acasă amintindu-şi între timp că a uitat să meargă la doctor.

- Al doilea tip de babă pleacă tot de acasă normal, tot cu căruţul după ea şi mai normal, face cam ce face şi prima numa' că face ce face un pic mai mult decât face ce face prima şi ajunge acasă fără căruţ. Dacă vezi vreodată un căruţ abandonat pe stradă ai face bine să-l laşi acolo că poate scleroza care l-a uitat o să-şi amintească şi unde l-a lasat. Că doar nu te duci cu el la poliţie să zici: "Domne am găsit un căruţ pe stradă!", că doar ştii ce urmează în urma gestului tău: o mamă de poliţist se va procopsi cu un cărucior la mâna a doua. Şi aşa ce faci cu el? Îl dai lu' bătrâna ta vecină? Dacă se întalneşte cu sclerozata aia şi-şi aminteşte, să vezi atunci bătaie cu bastoanele. Că babele ca babele se dau ele bătrâne, bolnave da' când vine vorba de scandal, bătaie.... să vezi ce le drăcuie şi sar la omor cu bastonu' înainte. N-o mai vezi cu aolooo proteza sau că vai mi-a sărit cauciucul din vârful bastonului. Şi atunci chiar o să ai mustrări de conştiinţă.

- Al treilea şi ultimul tip este baba care a rămas cu sechele din tinereţe pe când umplea geamantane întregi în pragul concediului. Aşa este bunica mea. Are la activ 2 cărucioare rupte. O dată cică i s-a rupt o roată. Cât să îndeşi maică într-un cărucior amărât ca să cedeze roţile? Mi-o imaginez cu roata ruptă într-o mână trăgând de căruţ cu cealaltă. Şi mama şi-a luat căruţ că cică nu mai putea să care şi la inceput il umplea ea cumva invers proporţional de se şi răsturna când cobora de pe trotuar. Şi când am fost la Câmpina odată l-a umplut cu pere şi caise de se învârteau roţile alea câş ca la Trabant. Şi mai trepida şi băţul dintre ele.

Clementina....probabil te-ai întrebat cine este Clementina. Este baba din bancul meu preferat. S-ar putea s-o îndrageşti şi tu :)

Două bătrânele s-au hotărât să meargă împreună în vizită la prietena lor Clementina. Ajunse acolo au fost primite cu multă bucurie de ea şi au fost tratate cu o cafeluţă. După ce au stat puţin de vorbă Clementina le spune: -Vai, dragele mele am stat atâta de vorbă şi nu v-am făcut nicio cafeluţă. Vin acum cu ea. Şi aşa, din uitare în uitare, le-a făcut vreo şapte cafeluţe, până să plece. În drum spre casă, una din ele îi spune celeilalte: - Ai văzut ce s-a sclerozat Clementina? Am stat atâta timp la ea şi nu ne-a dat nicio cafeluţă! - Cum dragă ai fost la ea şi nu m-ai chemat şi pe mine?

Elevul Tembel în Clasele Primare

Ce este elevul? În limbajul nostru, un kinder sau un pokemon. Elevul îşi face ghiozdanul de cu seară (aşa se scrie?). Îl umple cu tot felu' de...pey să enumerăm: abcDAR(de ce); manualul de matematică (adică nu e automat deci nu se deschide singur); penarul cu fermoar la care se rupe cheiţa cum l-ai cumpărat, cu vreo 2-3 compartimente care conţine: stilou care zgârie foaia şi se goleşte când ţi-e foaia mai goală, călimara cu cerneală sau rezerve care se sparg câteodată fericite ca să inunde penarul, creion tâmpit galben ca lumânarea cu gumă în vârf care înnegreşte foaia, gumă de şters care nu înnegreşte foaia, ascuţitoare în care ascuţi creionu' de vreo 3-4 ori că se tot rupe vârfu' cum l-ai ascuţit, carioci care nu scriu niciodată sunt de formă ca să vadă colegii că ai carioci colorate şi dacă-ţi cere vreun tâmp o cariocă zici "Nuuu că se consumă!!", creioane colorate la care mereu se rupe vârful şi cam asta conţine un penar. Urmează opţional trusa de geometrie de tablă care se îndoaie fără motiv, şi este opţional pentru că nu prea cară aşa ceva copiii în clasa I, decât dacă vor să înfigă cuiva un compas în cur. Sticluţa cu apă de la robinet care are gust de baltă, sandviş cu pate d-ăla care împute toată clasa cum l-ai scos din pungă şi te ustură şi ochii când bagi botu-n-trânsu, acuarele d-alea crăpate, sparte tot fără motiv, tempera care se împrăştie precum borşu-n ghiozdan, pensule d-alea făcute măciuci de parcă elevul s-ar fi scobit cu ele în nas şi eventual un spiderman care să-i ţină de urât în pauze. În clasele mele primare o fată Aura (îti zic şi despre ea) a venit odată cu o păpuşă la şcoală. O pocitanie de plastic, copie după Barbie, luată de la balci cu maxim 10 mii de lei când spidermanii costau 25 de mii. Pe cât de frumoasă e păpuşa barbie pe atât de urâtă era păpuşa lu' Aura. Şi o tot scotea din ghiozdan şi se zgâia cu o colegă la ea şi-mi amintesc o replică: "Hai s-o punem la loc ca să nu să strice !". Adică să pună la loc păpuşa în ghiozdan de unde o scosese. Chiar m-am gândit ce putea să se strice la păpuşa aia retardistă? Îi cădea capu? Da' haide dragă să revenim la ghiozdanul elevului silitor. Pune elevul tot ce-am înşirat mai sus în ghiozdanul mai greu decât cărţile. Ăla mare pătrăţos dreptunghiular puligonal care cică e foarte lăudat că ţine spatele drept. Sunt de acord că ţine spatele drept, da' la ce e bun "ţine spatele drept" dacă te pune-n cur cum l-ai luat în spate? Cum mama măsii să care bietu' copil atâtea tone de gunoaie? Pey dacă-i tembel şi nu-l duce capu' că nu poate să care atâtea atunci să care atâtea. Şi chiar mai mult de atâtea că mai sunt şi zile cu educaţie fizică unde elevul tembel cară încă o traistă pe lângă valiza din spate în care bagă nişte tenişi de 65 de mii care dacă vrei îi tai cu lama de ras la cât de rezistenţi sunt şi un trening care de multe ori seamănă cu o pijama. Şi dacă tot şi-a luat elevul tembel acuarele şi tempera evident are nevoie şi de un bloc de desen. D-ăla mare ca să nu-i încapă-n altă traistă şi să-l care la subraţ să se simtă şi el student! Şi uite aşa săracu' săracu', elevu blegu' cară şi iar cară, pey să care dacă-i prost. Yo n-am cărat în liceu nici un sfert din cât cară un elev tembel. Că Cărţile le lua colegu' şi caiete...aveam şi caiet universal. Şi ajunge elevu' la şcoală după ce urcă un munte (cel puţin aşa crede el) cu ditamai valiza de gunoi în spate.

Îşi pune penarul pe masă, scoate caietele, pregăteşte stiloul şi toate cele în poziţie ofensivă, defensivă etc. Depinde de el dacă-i idiot sau idiuot. Stă în bancă, ridică mâna să raspundă cică când nici măcar nu ştie ce vorbeşte. Vine pauza mănâncă sandviş cu pate de împute clasa, bea apa nova de la robinet pe care o cară ca tâmpitu' de acasă când are robinet şi la şcoală cu aceeaşi apă. Se duce la budă sau nu se duce la budă Aleargă pe hol cade sau face ceva să plângă fără motiv. Se duce pauza se întoarce în bancă. Dacă-i vine să facă şuşu face c*c* (când aud cuvântu' deja mă gândesc la muşte putoare bleah), pe el bineînţeles. Vine pauza următoare şi o ia de la capăt dacă n-a făcut şuşu sau *a*a pe el. Că dacă a făcut şi normal că a făcut din moment ce a mâncat sandvişu d-ăla împuţit, se duce acasă cu o pată-n cur şi-o putoare 15m în spate care vrea nu vrea, îl urmăreşte nestingherit. Şi când te gândeşti că pe elevul tembel şi căcăcios nu-l opreşte nimeni când lasă dâre de putoare în urmă nu prea e de bine. Pe şoferul unui Moskwhich care lasă fum în urmă îl opreşte primul miliţian care-l prinde-n intersexie. Şi e cam tot aia dacă stai să le compari: putoare, poluare, gălăgie că mai trage elevul şi câte-o băşină. Şi cam asta face un kinder. Mie mi se pare boooring! Iar mulţi se plâng, c-ar vrea să mai fie sugari. Pentru ce domne? Eşti bătut în cap? E greu să ai probleme, da hai că-i marfă, dacă ştii cum să le priveşti.

Şi să-ţi spun şi despre Aura dacă tot mi-am amintit cea mai haioasă întâmplare care o să-mi păstreze amintirea ei mulţi ani d-acu încolo. Cred yo şi nu sper neapărat. Aura era cea mai pitică fată din clasa pe care o punea doamna învăţătoare să se ridice în picioare când era deja în picioare. O mai pusese şi în ultimele bănci aproape de Bucăţică ca să-i pută (că Bucăţică era ţigan d-ăla care pute). Şi într-o zi plictisitoare în care yo cel foarte timid nu mai ţin minte ce vroia să facă, mă trezesc alergând pe hol. Pe cine văd în faţa mea? Pe Aura evident făcând acelaşi lucru. N-apuc să mă opresc, ea nici atât şi ne ciocnim cap în cap. Începe Aura să râdă să-şi şlefuiască fruntea cu palma, timp în care yo evident n-apuc să fac acelaşi lucru, încep să pâng. Mă vede doamna învaţătoare Tofan, vine la mine şi mă întreabă speriată: "Ce-ai păţit?". Eu plângând articulez 3 cuvinte amărăştene: "M-a bătut Aura!!!". Era Aura urâtă, da' rea nu era şi chiar n-am idee de ce mi-a venit să spun asta. Avea nişte ochi verzi cam injectaţi şi când îi vedeam faţa îmi treceau prin minte tot felul de coşmaruri. Cred că ăsta a fost motivul reacţiei mele că altfel nu-mi explic. Se duce Tofanca la Aura s-o ia la rost că de ce m-a bătut? Ah nu că alergam şi ne-am ciocnit se eschiva ea. Yo o ţin tot p-a mea plângând: "BA NU!!! M-A BĂTUUUT!!! :((". Şi mă întreabă Tofanca: "Da' cum te-a batut?". Eu continui: "Mi-a dat cu rigla-n cap!" că altceva nu mi-a venit. Şi vine bunicu' să mă ia de la şcoală mă vede supărat, mă smiorcăi la el şi mi se pare că vroia să se ia de Aura, noroc că plecase. A doua zi vine bunica (nu bunicu) la şcoală cu mine face circ: "Să-l lase în pace!!! Să nu mai dea în el!!!". A venit şi sormea s-a luat de Aura şi săraca pitică nu ştia cum să se mai scoata. Şi asta era Aura pe care am şi văzut-o nu demult pe la vreo 10-11 noaptea aproape de Obor. Era cu 2 porumbei care se giugiuleau si ea stătea în spatele lor. Singură normal că cin s-o placă p-asta. Şi cu ţigara-n mână care era mai lungă decat ea. Acu' nu ţin neapărat să fiu rău şi s-o critic da' nici n-avea nimic special. Nu ştiu cum o fi acu da' cred că tot tembelă a rămas. Şi de Paşti am văzut-o la Unirii cu sorsa traversând pe verde. Şi n-am băgat-o-n seamă niciodată că sigur nu-şi mai aminteşte de mine. Bey da' şi urâtă şi pitică că n-atinge nici 1.50m. Foarte pitică şi foarte urâtă. Ţie ţi-ar plăcea să fii aşa? Ia zi dragă! :)

P.S. Buey frate gugălu' ăsta nu e bun de nimic!!! Am căutat şi yo poze cu ghiozdan mai greu decât cărţile, păpuşă d-aia tâmpită de la bâlci, faţa de elev tembel cu ochelari şi ce crezi c-am găsit? Ce era de aşteptat: NIMIC!!! Cristocea măsii...

Dicţionarul Sportivului

imbecist - remixul cuvantului imbecil

retardist - remixul cuvantului retardat

tembelist/tembelistick - remixul cuvantului tembel

limbeestick - remix al cuvantului limbist (pupincurist sau d-ăla care dă limbi prin diverse locuri)

imbec - prescurtarea cuvantului imbecil

tembou - combo între tembel şi bou

temphost - combo între tembel şi phost

handicaprost - combo între handicapat şi prost (adică mai prost ca proştii)

idiuot - om cu multe idei de obicei cam proaste (ms izabebelush :)

surdoşchiomp - combo între surd şi chior

scuipăcit - om scuipat

scuipist - om scuipăcios care scuipă de parcă ar avea un boiler în gât care refulează întruna

tort de om - om d-ăla umflat, burtos, care abia-şi leagă şireturile

tutungist - imbec d-ăla care fumează ca disperatu' şi se mai crede şi mare sculă

mecist - microbist

râzăreţ - d-ăsta care râde mult fără să aibă cine ştie ce motiv

boringit - plictisit

cuist - muist cu C, om care bate cuie

moţulişkă - profitoare

ţambalistă - ţoapă d-aia care înjură şi turuie ca o ţaţă, fiţoasă d-aia cu vai doamne cine-s yo

temboloidă - tembelă

nusă - d-astea care stau pe mess la calc si au status cu nu-s când de fapt îs

neînjurată - neondulată, d-asta cu morcovu-n fund

bagabloandă - vagaboandă (la masculin nu l-am folosit niciodată)

omăraie - grămadă de oameni disperaţi (cum sunt ăia de dimineaţă la metrou)

curcubec - curcubeu

bişicletă - bicicletă cu roţi ajutătoare, bicicletă handicapată, bicicletă de rangul unui Pegas

zooper - super

nişodată - niciodată

în cap bătutule - remixul expresiei bătutule în cap

în cap scuipatule - d-ăsta pămpălău, pămătufu' tuturor

din kkte din scuipate - remix multiplu al expresiei din păcate

marş spre zât - fleet, jet, hai marş

a bagablonda - a vagabonda

a se ţambali - a se ţigăni

a limbăci - diverse gesturi cu limba (care mai de care mai obraznice), >:P

a phăşea - a plăcea

phaşe - place

du-te racului - du-te încolo (în niciun caz nu e cuvântul cu D)

freci duda - storci lămâia

hă hăăăăă - un râs aparte când obţii ceva

Treabă de Mântuială

La câţi proşti bântuie zilnic printre noi nu se prea poate să nu te trezeşti "ajutat" de unul dintre ei. De multe ori rogi pe cineva să te ajute şi pân' la urma te trezeşti că daca-ţi băgai un băţ de chibrit aprins undeva erai mult mai fericit. Te plângi cu o mică chestie şi auzi deodată o voce care te consolează din plin: "Las' că te ajut yo Gogule!". Ce mai poţi să zici acu? Te simţi ca şi cum treaba ar fi deja făcută numa' că...eşti un nesimţit. Hai să-ţi arăt de ce.

Academia de Poliţie 2

Când eram mai mic şi nu aveam calculator, net, consolă tralalauri d-astea aveam o pasiune pentru filme. Filme cu bătăi, Van Damme, comedii, SF-uri etc. Şi-mi cumpărase taică-miu o casetă să-mi înregistreze "Academia de Politie 2". Avea şi el un video nenorocit care ba' înregistra alb-negru, ba color şi fără sunet. Chestia e că mai mult nu mergea şi-mi zicea că-i Panasonic când scria National pe el. Chiar nu cred că-i una şi aceeaşi firmă, mai ales când ştiu că avea el anumite apucături în domeniul ăsta. Deţinea un casetofon Delia pe care lipise siglă de Akai decupată din reviste şi când venea cineva la el: "Sculă Domne !". Şi la câţi idiuoţi nepricepuţi aducea...chiar că avea cu ce să se laude. Aşa şi, face el teste vede că nu-i merge ştiftu de video şi yo supărat că vreau filmul...şi ne ducem frumuşel la Ionică Dărâmatu' care cică şi el avea video. Nu-l chema Dărâmatu' aşa îi ziceam yo că mereu se văita că ce bolnav e şi nu ştiu ce probleme are da' le trăgea ceva de speriat. Dacă îi vedeai moaca....ziceai că-i gogoşar murat. Şi când o mai auzeam şi pe mama: "L-ai văzut pe Ionică ce s-a dăramat?", numa' bine suna Dărâmatu'. Plus că prima oară am crezut c-a căzut pe scări sau cine ştie ce-a păţit da' de unde. Şi ajungem noi la Ionică, "Ce mai faci Nicule?" (taicămiu), se aşează frumuşel la masă se pun pe poveşti şi încep să bea care mai de care. Yo mă plimbam prin curte cu bişicleta lu' ăia de acolo şi ei nu mai terminau cu băutu' şi povestitu'. Avea şi roţi ajutătoare bişicleta că d-asta se cheamă bişicletă. Şi când se înserează şi mai sunt 15 minute până începe filmu' se trezeşte şi taicămiu după ce l-am tras de mânecă de vreo 3-4 ori. Că Ionică uitase şi din ce motiv îl vizitasem. Îmi imaginez cum duce la gură al 15 lea pahar şi se gândeşte: "Cum a ajuns nenea ăsta la mine? Parcă seamănă cu Nicu. Ah ăsta e Nicu!". Şi bagă omu' video în priza îl porneşte dă să înregistreze şi cand colo nici ăsta nu merge, alt ştift. Tu-ţi Ionică-ul mătii cu băutu' tău cu tot. Se oferă să şteargă nush ce film mişto de-al lui de care nu auzisem nişodată, da' tata nuuuuu. Şi se scuză Ionică şi noi fuguţa ne întoarcem acasă măcar să apucăm să vedem filmul. Bineînţeles c-am pierdut începutu' şi l-am mai înjurat odată pe Ionică că puteam să mergem la Alin da' n-am mai avut timp c-am băut cu Ionică. Şi yo nici măcar n-am băut că eram prea mic. Tu-ţi Dărâmatu' mătii! Şi ce crezi despre video-ul meu National care e mare sculă? Nici acu' nu merge. Adică de vreo 5 ani nu mai merge deloc, adică merge da' agaţă banda la casete dacă vrea. Bagi filmu' şi cum ţie norocu, ori il vezi odată ori nu-l mai vezi nişodată. Că dacă ai noroc să-ţi meargă play pân la capăt nu mai poţi să derulezi fără să strici caseta. Poate doar dacă iei un pix, o şurubelniţă, un făcăleţ micuţ şi derulezi tu manual. Şi când am remarcat atunci că s-a stricat i-am zis lu taică-miu şi făcu' o faţă domne de parcă îi lovise cineva Nissan Skyline, maşină pe care dacă o vede acu' zice că-i volvo. Mă punea să-i arăt de parcă i-aş fi zis aşa să mă aflu-n treabă. Şi yo tembel am mai stricat o casetă ca să-i arăt lui că nu merge. Minunat! Lasă că-l fac yo luna viitoare. Numa' că ar fi fost mai bine dacă zicea deceniul următor c-au expirat toate termenele (săptâmana viitoare, luna viitoare, anotimpu' viitor, anul viitor....). Din cauza lu' Ionică!!!

Uşa de la Cazan

Şi stăteam la Hala Traian pe vremea aia într-un bloc vechi unde nu aveam apă caldă. Aveam un cazan în baie în care puneai lemne ca să încălzeşti apa (ca la sobe). Şi când au băgat bunicii gaze au pus un focar şi în cazan, ghici cum. Au căscat uşiţa aia, au băgat ţeava cu focarul pe acolo şi au lasat-o aşa de nu mai aveai cum s-o închzi. Când era normal să dea o gaură în cazan şi să bage

focarul printr-o parte, da' sigur n-au avut ăia de la gaze cu ce să dea gaură. Şi a stat uşa aia căscată mai bine de 6-7 ani până a început să se şubrezească balamalele, iar mama a şi văzut. Şi aoloo se rupe uşa de la cazan, trebuie să punem pe cineva s-o repare. De parcă uşa aia ar fi folosit la ceva. Yo chiar aşteptam să se rupă. Şi vine într-o zi la noi tovaraşu de halbă a lu' taicamiu. PETRICA!! Un mecanic auto care chiar le avea cu daciile. Şi-l pune mama să repare uşa. Vine Petrică cu ţigara în gură şi cu mâinile goale şi o repară. Cum? O rupe de tot. Chiar n-am înteles ce-a vrut să facă. Şi yo puteam s-o repar aşa. Şi pune Petrică uşa lângă cazan pey gata că cică a facut-o. Doamneee făcuse mama o faţă, că aoloo uşa ei de la cazan. Fiţiar usa de la cazan. Şi încă se mai gândea cum s-o pună la loc când cazanu' ăla era epavă curată..Trebuia să-i faci tinichigeriea ca să mai pui aia la loc. P.S. Am căutat poză cu Cazan şi-am găsit numa' poze cu cazane de făcut ţuică. Aşa că am încercat să scriu sobă, de teracotă. Şi-am găsit anunţuri cu vând sobă. Şi mă întrebam aşa ca prostu' "Cine mai cumpără sobă?". Tu vrei sobă? Ce-ţi trebuie bibliotecă în casă? Haide mă să ne luăm sobe.

Cuistul

Într-o seară incitantă când taicămiu băuse câteva pahare bune se trezeşte mama să bombăne că l-a rugat să repare nush ce uşă de la un mobilier vechi iar el se făcu că plouă. N-am nici cea mai mică idee cum se numea mobilerul acesta. Ştiu doar că avea în dreapta o uşă cu răftuleţe unde puneai haine, încă o uşă în stânga care se deschidea ca la bar (spre tine perpendicular), câteva sertare sub uşă şi sus o vitrină plină cu bibelouri pe care yo le consider inutile. Ce-ţi trebuie bibelou în casă? Ca să ai ce sparge? Eh, în acest mobilier care nu cred că se numeşte servantă, se rupsese o balama de la uşa din stânga. Şi taicămiu destept ia frumos un ciocan şi un cui lung cât o sulă şi se apucă să bată ca prostu' la vreo 11 de trezea toţi vecinii. Şi bate omu' şi iar bate până iese cuiul pe partea cealaltă. Era şi un sertar deschis care surpriză, nu se mai inchide, e un material in drum. Oare ce-o fi? Cuiul măsii! Dumnezeule! Dacă era sertarul închis ce făcea? Bătea şi-n ăla ca-n coşciug. Bun omu' băut sa fie cuist. Poţi să faci un tort mai bun cât eşti beat nu să baţi cuie. Apropo cine face un tortuleţ sau o prăjiturică cu yo? Ne îmbătăm şi vedem ce iese. Nu glumesc aştept oferte :)

Hai Dorele bagă mare

....o după amiază obositoare meditaţii pffaaa şi în timp ce rezolvam un exerciţiu îmi povesteşte doamna ce a păţit. Ea stătea într-un apartament închiriat ca să-şi renoveze casa şi aştepta săraca să se mute. Numa' că prostia omenească, a amânat acest eveniment destul de mult. Avea dna o casă cu o cameră la etaj şi vroia să întărească fundaţia şi să mai ridice un etaj. Şi se apucă tampiţii de muncitori să sape în juru' casei..."Pey ce faceţi mey? Nu cade casa?", "Nu doamnă cum să cadă". Şi sapă şi iar sapă până s-a dăramat juma' de casă. Şi era să cadă peste 1 dintre tâmpiţi noroc c-a fost un morman de cărămizi în drum şi a avut timp să iasă. Vai de capu' vostru. Şi după toate astea se găseşte 1 dintre muncitori mai viteaz din fire să arate cât de isteţ este. I-a propus lu' dna să faca nişte modificări ca să măreasca holul. Şi se uită doamna atentă pe schiţe...dumnezeule. Idiotu' îi propunea să facă în aşa fel încât să urci scările şi să dai de zid. Asta îi bese mintea cretinoidului. Când şi-a dat seama ce prostie a zis cică venea să lucreze numa' knd stia că nu vine profa pe la casa ca să nu se întâlnească cu ea. Şi din câte am înţeles a reuşit să se mute de vreo lună si e încă în renovări. Şi iniţial cică ar fi trebuit să se mute acum fix 1 an. Da' nu s-a putut că deh...

muncitorul român.

Moşul din Maxi

Săptămâna trecută am fost şi yo la Giurgiu că mă plictisisem în Bucu ăsta şi nu mă simţeam bine deloc. Şi ajung frumuşel la autogară care de fapt era un trotuar unde trebuia să mă mai întâlnesc cu 2 persoane (o verişoară şi-un plimbăreţ). Numa' că cei doi au izbutit să se lălăie suficient cât să nu mai ajungă la timp şi să fie nevoiţi să aleagă autostopul. Mi-au spus unde trebuia să cobor (la Primăria Locală Mihai Bravu sau ceva de genu) şi m-am suit în maxi. M-am aşezat lângă un moş prietenos care m-a invitat şi am pornit la drum. Am mai schimbat vreo 2-3 vorbe cu dânsu' şi dacă tot am văzut că ştie bine zona l-am rugat să-mi spună şi mie unde să cobor. Şi omu' foarte amabil a acceptat cu toate că mi s-a parut un pic dubios. Abia înţelegeam ce zicea şi se vedea că le are în ale băutului. Şi ajunge maxi în zona Giurgiu, opreşte să coboare 2 ţărănci şi ce crezi că văd pe geam? Scria ceva cu Locală Mihai Bravu, mă uit spre moş, dormea. SFINTE!!! Îi dau un ghiont, îl intreb, "Nu era aici?". Da da....mă ridic de pe scaun, pleacă maxi, "Staţi aşa c-am uitat să cobor!!". Şoferu' face stânga şi "Ai răbdare ce vrei să opresc în curbă?". Şi opreşte cobor îi sun pe autostopişti să văd cât mai au: "Pey nu ne-a luat nimeni". Great! Now I'll have to wait. Şi apar şi ei într-un final într-un BMW negru. Le-am zis să agaţe un Porsche dar n-au reuşit. Hai c-a fost bun şi-ăsta.

Becul

Am păţit odată să mi se strice lumina în cameră. Da' urât de tot. Am schimbat becul, întrerupătorul şi s-a aprins doar o fracţiune de secundă. A venit şi cumnăţelul cu un întrerupător d-ăla vechi care se potrivea doar la beci şi-am zis că dacă merge n-are nimic, măcar să meargă şi normal că n-a mers. Şi când îl auzeai pă taică-su: "Întrerupătoare bune de la Craiova!!". Probabil...Oricum nu întrerupătorul era de vină. Taică-miu văzând că n-am făcut nimic s-a băgat şi el să se zgâiască şi să încerce ce încercasem deja. Şi bineînţeles, nimic. Aşa că l-a chemat pe prietenul lui Dragoş care cică e mare electrician, electronist care vroia să-i vând vândă un video stricat pe care n-a fost în stare să-l repare, sau nu l-a interesat, sau nu vroia să bage bani în piese. Se vede că le are. Şi se apucă el să repare frigideru' că nu mai ştiu ce problemă avea şi ăla. După ce a demontat termostatul şi a înşirat şurubelniţe şi alte alea prin hol, se apucă Dragoş să-mi repare lumina. Asta în timp ce mâncarea din frigider se strica în voie şi congelatorul se dezgheţa. Pune Dragoş o placă de lemn pe pat şi se urcă pe ea să meşterească la bec. Face din nou ce făcusem şi noi şi pân' la urmă scoate un cerculeţ din perete ca să umble la nu ştiu ce. Între timp yo plec din cameră că nu-mi făcea plăcere să-mi stea Dragoş în cap. Şi după ce termină şi pleacă mă întorc în cameră să văd ce-a reuşit. Dumnezeule mi-am pus mâinile-n cap şi m-am crucit. Dragoş mi-a tăiat lustra din tavan că cică aia era de vină (da de unde) şi mi-a pus un bec d-ăla belit ca la beci. Şi nici măcar firele nu le-a izolat doar le-a pus aşa cât să nu cadă becu. Când i-a zis taicămiu să le izoleze ce putea să zică şi Dragoş: "Pey ce ajungi cu mâinile acolo?". În mintea lui normal că nu da' yo normal că ajungeam având în vedere că mă trezeam dimineaţa şi mă întindeam până atingeam tavanu. Da' ce-are dacă mă curentez? Lasă domne bec belit, fire belite. Mai lipsea întrerupătoru' ăla bun de la Craiova, o damigeană de vin şi puteam să mă simt ca într-o pivniţă. În fine am tăcut şi-am zis merci că am lumină. Dacă atât s-a priceput omu' măcar a făcut ceva...când îmi pică altă bombă-n cap. Iar mă crucesc. Becul cel nou de mi l-a pus în locu' lustrei ghici de unde-l luase. Pey aveam şi yo un bec în faţa băii pe care-l aprindeam când căutam ceva în debaraua de lângă baie. Bine zis aveam, ete că nu-l mai am. Dragoş l-a tăiat de colo şi l-a pus dincolo. Bravo mă! Ai făcut treabă bună. Şi după toate astea a făcut şi frigideru' la loc. Adică a schimbat termostatu' sau l-a pus la loc p-ăla vechi, nici nu mai ştiu, Chestia e că n-a făcut frigideru'. Şi uite aşa de isteţ e Dragoş ăsta care a fost la mine şi astă iarnă să mă ajute să asamblez biblioteca de o tonă de pe vremea lu" Ceşcoi Ciobit (normal că Ceauşescu), care ocupă un perete întreg şi nu vrea mama s-o arunce. Dacă aveam un Oltcit din '80 sigur zbiera ca toate alea, "Vindeeee aaaaruncăăăă că vechi aaaaa!!!" în schimb mobila o ţine. Şi să-l vezi pe Dragoş cum apucă un corp din bibliotecă cum îi vine lui şi ridică cu foc tot cum i se pare lui de-am zbierat de vreo 3 ori la el că n-a apucat-o bine. Vroia să-mi monteze biblioteca cu curu-n sus. În schimb pe cât e de tembel Dragoş pe atât e de dotat. Mi-a schimbat şi o priză în ziua aia şi pân' s-a dus taică-miu să scormonească după o şurubelniţă în traista cu scule bagă Dragoş mâna-n buzunar şi scoate şurubelniţa de schimbat prize. Hai că eşti săritor mey omule! Asta e de apreciat! :)

Uite de asta ai face bine să te gândeşti de 2 ori înainte de a accepta să fi "ajutat". Chiar dacă zici că-l chemi să-i dai de lucru că-i sărac şi n-are bani ai putea totuşi să eviţi dacă ţi la sănătatea omului săritor. Îl pui să-ţi bată un cui şi te trezeşti că-şi bate gegetu-n perete sau se dărâmă tot în urma lui după ce pleacă că n-a făcut el nu ştiu ce sau n-a observat că... N-ai şi tu o poveste d-asta prin căpuşor? Hai că nu se poate. Să mi-o zici! :D